Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Nu Horia Roman Patapievici care l-a băgat pe Mihai Eminescu la debaraua istoriei, ci Dan Alexe cu Dacopatia şi  rătăcirile sale

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 10 (130), Octombrie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Nu Horia Roman Patapievici care l-a băgat pe Mihai Eminescu la debaraua istoriei, ci Dan Alexe cu Dacopatia şi  rătăcirile sale

Primit pentru publicare: 13 Oct. 2019
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 14 Oct. 2019
© Ion N. Oprea, © Revista Luceafărul

Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro


Nu Horia Roman Patapievici care l-a băgat pe Mihai Eminescu la debaraua istoriei, ci Dan Alexe cu Dacopatia şi  rătăcirile sale, Ed. Humanitas deţine recordul în a-l defăima pe Eminescu marele nostru poet naţional

Creangă şi Eminescu homosexuali! –

             Atât despre Patapievici cât şi despre Dan  Alexe care aruncă cuvinte grele asupra lui Mihai Eminescu, poetul nostru naţional, am citit sau  scris des, ultima dată mi se pare în volumul „Dacii şi noi, Comentarii la lucrarea Adevărata obârşie a poporului român”, de Valeriu D. Popovici –Ursu, editura PIM, Iaşi, 2015, în Cuvânt de început, prefaţă, p.5, unde , ca şi parizianul, alăturându-mă autorului „Daciei preistorice” – N. Densuşianu, încercam să dezaprob modul „metaforic”  cu care jongla „Dacopatia” să-şi susţină „rătăcirile”, ajutat de editură pentru respingerea nu numai a dacismului, atitudine nou promovată, ci şi modul necuviincios în care nu trebuie să scriem ca el.

….”În  faţa unei cărţi, cu un autor care le ştie  pe toate, – este scriitor, jurnalist, eseist, cineast, călător, traducător etc. – dar aruncă cu metafore insultătoare de genul „ignorantul, maniacul, clinic  autoiluzionatul” de Densuşianu, autorul Daciei pristorice de unde recuperăm Dacia, România de azi, „exaltatul botanist român” Ovidiu Bujor, membru al Academiei Române „un visător la Zalmolxe”, „deranjatul mintal” care insistă că în Pakistan 80 de milioane de oameni vobesc limba română, „aberaţii şi rătăcitorii dacopaţi” în ruinele de la Sarmizegetusa, „oculişti şi escrocii” care pretind că au  descifrat nişte tăbliţe suspcte, „Fantasmagorii oculte” ale editurilor Orfeu din Bucureşti sau Obiectiv din Craiova, acel „escroc intelectual” Freud, autor care este Dan Alexe, Humanitas, 2015, rămâi tot la căutatul argumentelor prin citare, spre exemplificare”.

              Şi  uşor maliţios continuam cerând argumente: „Cum se explică obtuzitatea şi reaua voinţă a istoricilor oficiali faţă de epoca dacică – şi după cum se vede nu numai a lor ci şi a lingviştilor altfel nu se explică de ce  un autor, care ştie de toate, cum se crede Dan Alexe şi cei care i se alătură, nu găsesc dacic în vocabularul românesc de astăzi decât cuvântul mămăligă şi alte vreo două-trei tot atât de semnificative ca să demonstreze că dacii n-au avut nici alfabet dar mi-te cultură… se întrebă revista Lohanul de la Huşi, iunie 2015, iar prin ea  Daniel Roxin –Bucureşti, pe care îl vom mai întâlni în susţinerea a ceea ce numim noi dacismul, dacomania – Dan Alexe”

           Contrazicând  pe Dan Alexe, Dacopatia şi rătăcirile lui, am venit în prefaţa  la „Dacii şi noi” cu replica explicită a altor specialişti care s-au referit şi la unele argumente, adesea trucate.

         Despre aşa ceva, o „porcărie”, postată pe net,  a ajuns şi la Mircea Radu Iacoban care în revista  Saeculum 5-6, 2019, p.129, povesteşte, o astfel de fantasmagorie, venită de la Dan Alexe care le întrece pe cele relatate anterior. Şi citim din Alexe redate de Iacoban: „Dintre  opiniile lui Alexe; tăbliţele de la Tărtăria se puneau , probabil, pe pereţii closetelor publice (în Cultura Turdaş), chipul lui Decebal sluţeşte coperta propriei sale cărţi. Căluşarii sunt  un dans specific unei societăţi homosexuale iniţiatice”. Petre Ţuţea este „un babalâc cu verbul dezlânat”ş.a.m.d., sunt mostrele folosite. 

Află de la un alt documentarist, Ovidiu Eftimie, şi despre sine,  că posedă mari merite, de care personal n-a avut niciodată ştiinţă, ”că fac unul dintre  cele mai cutezătoare gesturi din cinematografia românească, neegalat de niciun avort, filmul lui Mungiu,  sau film cu noroi al lui Pintilie. Nu că Mircea Radu iacoban doar a prezentat primul film de dragoste între doi  bărbaţi, este marele merit, dar a avut şi curajul ca, în plin comunism, să facă primul şi, probabil, ultimul film care tratează  povestea de dragoste”. 

              Există şi argumente pe sticlă  „în sprijinul homosexualităţii „cuplului” Eminescu-Creangă, lilmul  scris de MRI se intitulează Un bulgăr de humă, iar „humă” şi „homo” „sunt etimologic, acelaşi termen”. Limpede, nu?, suntem întrebaţi şi ni se oferă în plus alte argumente de aceeaşi natură, adică mincinoase: „când Eminescu îşi aprinde o ţigară, „o fumează cu gesturi feminine de homosexual pasiv, deşi dominator  intelctual, iar Creangă mai că îl posedă pe la spate” (!!), cei doi eroi „se privesc cu pasiunea a doi îndrăgostiţi definitiv”, declaraţia lui Creangă, după plecarea lui Eminescu la Bucureşti, „asta-i boală fără leac!” se referea, zicea MRI în film, la epilepsie, dar dl Alexe o trece în contul unei…”boli de amor”, spusele humuleşteanului”,  în fiecare seară te-am aşteptat cu mămăligă caldă” nu-s altceva decât un trădător reproş erotic adresat adoratului, îmbrăţişarea din gară în momentul plecării definitive din urbe a poetului are clare conotaţii sexuale ş.a.m.d. Celălalt combatant pe net, Ovidiu Eftimie,, înşiră argumentele sale, considerând invitaţia lui Creangă. „Du-te. Mihai, du-te că ai unde să te întorci,, în împărăţia lui Creangă,din ţinut luminat al  Ţicăului cel veşnic”… „una dintre cele mai gay declaraţii de dragoste din istorie” (!).

         O fi în codul gay, la care n-am acces, ne spune  MRI, mie unul mi se pare o simplă şi temeinică manifestare a prieteniei profunde şi de admirat ce a luminat pilduitoarea relaţie umană  Emineacu-Creangă cu atât de fericită rodire în planul spiritualităţiii româneşti. Altfel, privind isprăvile internetului, n-ai a spune altceva decât  „mare e grădina lui Dumnezeu”, că aşa se întâmplă când multiculturali de soiul lui Dan Alexe, am spus-o şi eu de mult, au acces liber nu numai la Humanitas şi în lumea comentatorilor de acolo unde Copyright pentru cei care se supun unor imperative care în fond promovează impostura, mă mir că  volumului de la care am plecat nu i s-a dăruit nu ştiu care Marele premiu…

 Iaşi, 13 octombrie 2019. 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.570 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5