Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Desenul şi scrisul de mână, două activităţi esenţiale pentru dezvoltarea şi menţinerea funcţiilor creierului

Revista Luceafărul: Anul XI, Nr. 2 (122), februarie 2019
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Desenul şi scrisul de mână, două activităţi esenţiale pentru dezvoltarea şi menţinerea funcţiilor creierului

Primit pentru publicare: 18 Febr. 2019
Autori: Cosmina Marcela OLTEAN, U.A.G.E, Master II Interdisciplinar, sem.1 – redactor șef adj., Revista Luceafărul
Publicat: 22 Febr. 2019
© Cosmina Marcela Oltean, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE
Opinii, recenzii pot fi trimise la adresa: ionvistrate[at]gmail.com  sau editura[at]agata.ro

 

Trăim zile în care desenul şi scrisul de mână sunt treptat înlocuite cu corespondenţii lor digitali. Azi se scrie tot mai mult la tastatură, se desenează digital şi mulţi nu mai pun mâna pe cărţi, citind online, în PDF ori dacă e posibil, deloc. Tinerii artişti de azi, de pildă, se plictisesc repede de desenul tradiţional în favoarea celui digital şi asta mai ales din motive financiare şi pentru că li se cer desene digitale mai des decât cele realizate manual. Cât despre scrisul de mână, acesta este aproape în totalitate înlocuit de scrisul pe suport digital, transformându-se pe zi ce trece într-o raritate. Mulţi preşcolari învaţă probabil să scrie întâi pe telefon ori laptop având în vedere că majoritatea părinţilor nu le îngrădesc accesul la aceste gadgeturi şi abia apoi îşi însuşesc la şcoală scrisul de mână.

Acest fenomen se cronicizează sub ochii noştri, iar viitorul ar putea pleda definitiv în favoarea digitalizării tuturor activităţilor umane, inclusiv a celor esenţiale dezvoltării normale a creierului uman. Mă întreb din ce fel de indivizi va fi construită societatea viitorului dacă majoritatea vor deja să obţină şi să răspândească informaţia şi cunoaşterea cu cât mai puţin efort şi fără a-i verifica valoarea şi veridicitatea. Dacă deja sunt mult mai puţini cei care citesc, scriu şi desenează folosindu-şi ochii, mintea şi propria mână, cum ar putea arăta un viitor în care oamenii îşi folosesc tot mai puţin creierul, luând totul de-a gata şi renunţând treptat la aceste activităţi esenţiale. Efectele încep deja să se vadă în rândul celor mici şi mari care au înlocuit aceste activităţi cu pierderea timpului pe reţele sociale şi în faţa televizorului. Efectele au loc la nivel comportamental, la nivelul stabilirii valorilor personale, a culturii generale sau mai bine zis a evoluţiei personale în general. Iată de ce nu ar trebui să renunţam niciodată la desen şi la scrisul de mână, indiferent cât de mult ne-ar invada tehnologia.

Desenul – un instrument esenţial al învăţării

Toţi copiii mâzgălesc şi adoră desenul în primii ani de viaţă. Apoi din adolescenţă lucrurile se schimbă: unii continuă să deseneze, alţii renunţă la această activitate. Majoritatea adulţilor resping acestă modalitate de exprimare pe motiv că nu pot desena frumos. Mulţi se îndepărtează de desen atunci când apare auto-critica şi conştientizarea faptului că nu pot realiza desene plăcute estetic. Iată că D.B. Dowd, profesor de artă şi cultură americană la Washington University din St.Louis, practician şi teoretician, s-a gândit să studieze în detaliu acest fenomen, iar rezultatul final s-a concretizat în cartea sa cu titlul “Stick Figures: Drawing as a Human Practice”. Prof. D.B. Dowd consideră că desenul este o activitate umană specifică fiecăruia dintre noi, la care nu ar trebui niciodată să renunţăm indiferent dacă avem talent sau nu. “Desenul este o capacitate umană elementară şi nu aparţine doar artiştilor”, susţine D.B. Dowd. În cartea sa, acesta vrea să arate de ce e important desenul, de ce e bun pentru sănătatea creierului, excluzând componenta estetică şi artistică. “Avem o percepţie greşită despre desen, care nu ar trebui să fie mereu asociat cu a face artă, acesta nu e singurul scop al desenului”, crede Dowd. “Înţelegem greşit menirea desenului pentru că îl vedem ca pe o abilitate profesională asociată artei, iar asta ne împiedică să privim desenul ca pe un instrument esenţial implicat în procesul învăţării”, afirma Dowd într-un interviu. În altă ordine de idei, desenul nu ar trebui să însemne doar performanţă, iar ceea ce contează mai mult e procesul prin care putem trece toţi, nu doar artiştii.

Dincolo de a fi uneori artă, desenul este o activitate de observare a lumii. Privit în profunzime şi întorcându-ne la originea acestei activităţi, ne amintim că desenul reprezintă o modalitate simbolică de redare a semnelor şi că e o activitate specifică oricărui om. Desenul stimulează activitatea cerebrală: favorizează concentrarea, observaţia, gândirea analitică şi răbdarea. Desenul ne face să încetinim, să ne oprim din goana zilnică, să reducem anxietatea şi să fim atenţi.

O “cercetare” prin desen ne face să gândim mai profund asupra unui subiect. Încă un motiv pentru care desenul e important este acela că poate accentua calităţile umane, cum ar fi modestia. Gândind şi analizând fie în scris, fie prin desen, devenim mai conştienţi de noi.

Prezentul şi viitorul scrisului de mână

Au cam trecut vremurile când caligrafia era o artă şi când abilitatea de a scrie frumos era o mândrie. Majoritatea preferă deja scrisul la calculator sau pe telefon pentru că se cere, pentru că e indispensabil, pentru că ne grăbim. Temele şi proiectele elevilor şi studenţilor se cer în format digital. Deşi toate acestea sunt o normalitate şi o necesitate, nu ar trebui să uităm să scriem de mână şi asta pentru că doar astfel putem ajuta o parte mai mare din creier să lucreze. Scrisul e generator de idei noi, contribuie la îmbogăţirea vocabularului, sporeşte creativitatea, memoria şi impune o anumită disciplină. Să nu înlocuim definitiv folosirea uneltelor de scris în favoarea tastaurii. E dovedit faptul că a scrie cu stilou, pix ori creion utilizează o porţiune mai mare din creier. Toată graba cu care ne confruntăm în zilele noastre ne împiedică să mai reflectăm asupra unor aspecte ca acestea. Uităm că n-am fost şi nu vom fi niciodată roboţi şi ne lăsăm pradă tehnologiei pentru a nu rămâne în urmă. Încet ne inducem singuri un fel de handicap. Poate acest fenomen încă nu reprezintă o mare îngrijorare, dar uitându-ne la copii, la dependenţa lor de gadgeturi, ne putem imagina cum ar arăta societatea viitorului. Din anumite puncte de vedere, cum sunt şi cele expuse deja, merită să mai fim şi de “modă veche”. De câţiva ani, ziua de 23 ianuarie a fost aleasă pentru a sărbători scrisul de mână şi asta tocmai pentru că lumea începe să-i uite valoarea şi utilitatea.



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.576 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. DMG spune:

    ,,…ziua de 23 ianuarie a fost aleasă pentru a sărbători scrisul de mână şi asta tocmai pentru că lumea începe să-i uite valoarea şi utilitatea.” Aprecieri si felicitari pentru excelentul articol!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2019 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5