Acum se împlinește un an, 18 februarie, de când a plecat C.D.Zeletin
                                               Despre Adagiile lui C.D.Zeletin

         Mă îngrozesc dacă mă va cere într-o zi pământul cât m-a cerut o viață cerul…

      Adagiul de mai sus aparține ilustrului meu sfătuitor în ale scrierii: C.D.Zeletin, cel care mi-a îndrumat pașii în tainele scrisului și mi-a făcut intrarea în lumea scrierii.
 Cartea marelui înțelept cuprinde minunate aforisme, cugetări, vorbe înțelepte. E scrisă în anul 1999, adică, în urmă cu mulți ani. Am căutat, de curiozitate, în librăria online, pentru a vedea dacă mai există vreun exemplar de vânzare, răspunsul a venit prompt: Stoc epuizat.
Stocul s-a epuizat, pe autor l-a cerut pământul în ziua de 18 februarie 2020,  dar spiritu-i e încă viu.
C.D.Zeletin face parte din categoria acelor oameni iubiți în timpul vieții, iubiți, mai cu seamă, iubiți și prețuiți, după ce nu mai sunt, după ce pământul i-a primit, după ce li s-au deschis cerurile toate…

      Cărțulia Adagii este comoară de preț a sufletului meu, încă va fi, până ce și pe mine ,,mă va cere pământul”. Și nu doar pentru cele aproape 80 de pagini de ,,adagii”, dar și pentru locul și  data când mi-a fost oferită de însuși autorul ,. Adagiilor”: Bârlad, 14 noiembrie 2009. Ziua în care mi-am lansat cartea ,,Întâlnirea din tren”- în cadrul ,, Academiei Bârlădene”. Ziua în care autorul ,,Adagiilor” a prezentat, pe larg, cartea mea. Deosebită prezentare: sala era plină, mulți veniseră, nu atât pentru cartea mea, cât pentru a-l auzi vorbind pe scriitorul C.D.Zeletin, foarte cunoscut în Bârlad, orașul anilor de liceu ai marelui om. De aici, din Bârlad, plecase spre București, unde a devenit medic și scriitor. Și tot aici, în Bârlad, revenea cu gândul,  cu trenul sau cu mașina, de câte ori îl chemau oamenii și salcâmii în floare și Academia Bârlădeană. În ziua de 14 noiembrie 2009, venise la chemarea mea și-a Academiei, pe care o ,,păstorea”. Se înserase, deja: după prezentare, au urmat discuții, comentarii, aduceri aminte, evocări despre oameni și locuri, despre vremuri trecute. Era ora despărțirii. Pe capota mașinii, sub lumina unui bec stradal, mi-a dăruit această cărțulie, pe care a scris: ,, Elenei Petriman, mult prețuita mea consăteancă, în ziua fericită a debutului ei literar”
    Toți sunt egali în fața morții, dar ajung în fața ei inegali – C.D.Zeletin- Adagii- pagina 65- Editura ATHENA–1999.

          Elena Petriman-Țarălungă, Iași, trimis la Cenaclul de la distanță pentru Antologii, coordonator Ion N. Oprea, 8 februarie 2021.