Natura umană a suscitat întotdeauna un real interes în rândurile filosofilor, sociologilor, psihologilor, politologilor, artiștilor, indiferent de zona lor de activitate, dar nimeni a putut să o definească, așa cum a făcut de pildă Thales cu privire la Ființă atunci când a afirmat că Ființa este Totul.
Ce este natura umană pare a fi o întrebare mereu actuală, mai ales dacă luăm în considerare melanjul ei de comportamente de la o epocă la alta în încercarea de a se integra pentru totdeauna în civilizație. O încercare oarecum nereușită, chiar și în plin secol XXI, când sunt afirmate marile valori ale toleranței sau ale unității și respectului în diversitate pentru a nu mai vorbi si despre gender equality. Chiar și în ziua de astăzi suntem nevoiți să reflectăm asupra gradului nostru de adaptabilitate la formele superioare de civilizație la care natura umană încă visează, în ciuda faptului că beneficiază de o reală evoluție tehnologică și științifică.
Asemenea aspecte și tematici mi-au fost și mai bine dezvăluite parcurgând cartea semnată de George Colang, cu titlul Dimensiuni și perspective etice asupra barbariei actuale, la editura Eikon. Doctor în filosofie al Universității din București și un tânăr cercetător extrem de promițător, ale cărui interese gravitează și în jurul antropologiei culturale, George Colang ne propune prin acest volum să surprindem într-o manieră adecvată și responsabilă fenomenul barbariei în toate formele sale.
Barbaria este înainte de toate un tip de comportament uman ce a caracterizat fiecare epocă istorică în parte, în ciuda afirmației lui Martin Heidegger conform căruia Ființarea (Dasein-ul) are o anumită unicitate comportamentală în funcție de epoca din care face parte.
George Colang, atent fiind la fiecare detaliu al evoluției culturale ce a împins omul înspre un anumit tip de comportament, aduce în discuție problema distincției dintre barbar și civilizat, formulând apoi o întrebare, din punctul meu de vedere, curajoasă și necesară, ținând cont de pretențiile narcisiste ale satului global contemporan: ce este barbarul civilizat?
Într-adevăr, plecând de la cartea semnată de George Colang, am putea pune într-un raport de corelare polifonică cei doi termeni, barbar și civilizat, gândindu-ne totuși la o evidență istorică ce nu poate fi negată, chiar dacă negaționiști precum Henri Rocques sau Roger Garaudy ar fi făcut-o oricum: secolul XX atunci când civilizația însăși a slujit unei evoluții experimentale ce nu a favorizat viața, ci dimpotrivă, moartea. Ne referim în acest sens la experimentele macabre aplicate de către naziști victimelor Holocaustului în diferite lagăre de concentrare.
De fapt, eu personal sunt impresionat și de felul în care George Colang încearcă să explice paradoxul barbariei ce a cuprins o cultură atât de însemnată în lumea ideilor universale, precum cea germană de la care ar fost de așteptat să edifice măcar europenitatea din punct de vere moral, având în vedere profunzimea formulelor imperativului categoric elaborat de Immanuel Kant.
Barbaria civilizațională este un concept care pare să îmbrace forma unei realități concrete, iar autorul volumului adus în discuție nu ezită să facă trimitere la cele trei tipuri de barbarie, economică, politică și tehnică, pentru a ne face să înțelegem eșecul civilizațional. Evident, barbaria în sine este o manifestare otologică ce își poate găsi anumite justificări, inclusiv dacă luăm în considerare flecăreala ca discurs public -paragraf ce ar trebui să constituie un punct de referință inclusiv pentru reformularea rațională și comprehensivă a limbajului politically correct din zilele noastre – , dar după cum însuși autorul aduce în evidență prin abordarea conceptelor unor autori precum Thomas Nagel sau Immanuel Kant, ea nu poate avea niciodată o justificare ultimă, cu atât mai mult atunci când viața unor ființe umane este batjocorită în așa-zise condiții speciale.
Dimensiuni etice și antropologice asupra barbariei actuale reprezintă un adevărat tratat de antropologie culturală și hermeneutică istorică, iar faptul de a-l fi lecturat mă determină să regândesc etica după Auschwitz despre care vorbea filosoful anglo-polonez Zygmund Bauman.
Cartea nu are un singur mesaj în sine, ci nenumărate mesaje pentru că măiestria cu care George Colang se folosește de diferite artificii tehnice și ideatice ne ajută să înțelegem că Binele nu poate exista fără Rău, deci pentru ca el să triumfe își poate dobândi justificarea într-un context al existenței Răului. Apoi, ni se aduce la cunoștință necesitatea înțelegerii cauzelor morții și ale războiului în istorie dar și repetabilitatea comportamentală a omului în toate locurile și timpurile, a cărei eliminare printr-o dinamică logică și ascendentă a conștiinței sperăm să aibă loc cât mai curând posibil.
Prin urmare, barbaria este un fenomen cu care conviețuim și pentru depășirea acestuia în vederea integrării noastre în civilizație este necesar ca noi să îl conștientizăm. Adică, inclusiv ca noi cei de astăzi să acceptăm condiția noastră de barbari civilizați, cu mențiunea că rațiunea, cu toate facultățile ei practice, este instrumentul ce ne poate ajuta ca Binele să nu mai fie doar o tentație în viața noastră, ci o realitate perpetuă.
În virtutea motivelor invocate mai sus, recomand călduros această carte tutoror celor care doresc să își înțeleagă dimensiunea etică a propriei Ființe și îndrăznesc să spun că George Colang este unul dintre acei autori contemporani care se remarcă printr-un curaj rafinat ca blândețe în demersurile sale exemplare de a defini și dezvălui complexitatea naturii umane.