Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Despre dezvoltarea personală supra-evaluată sau pericolele din spatele motivaționalelor

 

Despre dezvoltarea personală supra-evaluată sau pericolele din spatele motivaționalelor

 

Problema societății contemporane este disperata goană după fericire, pe de o parte, și derapajele care țin de abundența de motivaționale, pe de altă parte, motivaționale care creează iluzia unei super puteri personale. Așa-zișii „antrenori” (coach, mentori, consilieri) de dezvoltare personală pun accent tot mai mare pe auto-suficiență: „Iubește-te pe tine însuți!”, Fii tu cel mai bun prieten al tău!”, „Pune-te pe primul plan!” etc.  Problema care se induce (în mod subtil) este că, dacă ai o relație bună cu tine însuți, nu mai ai nevoie de cei din jur. Ceea ce este atât de greșit! Omul este, în esență, o ființă socială, care crește și se dezvoltă în grup. Dependența emoțională de celălalt este o condiție umană, nu o vulnerabilitate. Suntem oameni, suntem făcuți să căutăm compania altora, să ne pese de părerea altora, să fim influențați de ceilalți și să oferim apreciere. Creierul nostru tânjește după feed-back, acceptare și apreciere. Nevoile fundamentale ale omului sunt conectarea, afecțiunea și iubirea fără limite și condiționări.  Omul nu se iubește pe el însuși mai întâi și apoi îi iubește pe ceilalți, el trebuie să se simtă iubit, apreciat, acceptat și înțeles de cineva din exterior și abia apoi  să interiorizeze aceste emoții și să le transforme în iubire și înțelegere de sine.

Dezvoltarea personală este un proces de lungă durată,  este un proces transformativ, de maturizare continuă, de valorizare personală, nu de auto-suficiență. Motivaționalele de genul: „Îmi sunt destul și nu am nevoie de voi…” sunt un pericol pentru echilibrul emoțional al omului.  Aroganța din acest gen de motivaționale  este o formă de valorificare publică a auto-suficienței. In realitate  expresia de mai sus se traduce  prin „Mi-am atins plafonul de creștere. Mai mult nu mai pot. Am ajuns într-un loc călduț și nu are sens să fac mai mult sau să mă agit“.  Cel mai bine am defini autosuficiența prin opusul acesteia, care este exigența – o calitate pe care nu o întâlnești prea des în societatea noastră. Dacă e să generalizăm, cred că noi avem un soi de cultură a autosuficienței. Acea cultură a lui „merge și așa“, când nu ducem până la capăt un lucru, din comoditate, când nu suntem atenți la detalii care îi deranjează pe cei din jur, când nu îi vedem pe cei din jur.  Bineînțeles, asta dacă e să vorbim la modul general. Auto-suficiența e simptom de psihopatologie.   În realitate, cei care declară sus și tare că sunt grozavi, care  ne arată viața lor perfectă pe rețelele sociale, care se cred mici zei pe internet și în viața reală, sunt cei mai vulnerabili. Autosuficiența reprezintă mai degrabă o atitudine care încercă să satisfacă nevoia de recunoaștere socială a unei persoane, fără a ține cont de nevoile, așteptările sau respectul față de ceilalți, considerând propriul ego suficient de puternic și matur pentru a domina și controla mecanismele sociale întâlnite într-un grup sau anturaj. Ba mai mult, pe fondul suficienței de sine se creează iluzia că totul îți merge bine, nu mai depinzi de nimeni și de nimic, în anumite împrejurări cei apropiați încep să te deranjeze etc.

Un om inteligent nu dorește sau nu insistă să demonstreze că el este mare și tare, doar un individ complexat și mic se va agita să pară ceea ce nu este. Nimic nu este mai primejdios decât autosuficiența prostului care crede că poate să schimbe lumea! Este bine să nu ne mulțumim cu ceea ce suntem și să ne complacem în ceea ce avem („Mă iubesc pe mine și asta e de ajuns…”) amăgindu-ne pe noi înșine și pe cei din jur că suntem altfel/altceva/altcineva; nu ne va ajuta să progresăm, dimpotrivă, vom ajunge să ne formăm o imagine falsă despre propria persoană care va fi o piedică majoră în dezvoltarea personală autentică.

Dezvoltarea personală este un domeniu care trebuie abordat cu o atenție specială, este un antrenament psihologic de conștientizare și motivare prin care introducem în viața de zi cu zi acele schimbări comportamentale care să susțină direcțiile valoroase pentru o viață bună, responsabilă și asumată.

Kindly reminder: Pentru o bună sănătate emoțională, cultivați disciplina! Cât de cât!

https://atelierdepsihoeducatie.com/2021/06/17/despre-dezvoltarea-personala-supra-evaluata-sau-pericolele-din-spatele-motivationalelor/



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania