Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 12 → 2020

Despre ecumenism şi viitorul său. Interviu cu Ilie Catrinoiu realizat de Tudor Petcu

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.9 (141), Septembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE


Despre ecumenism şi viitorul său. Interviu cu Ilie Catrinoiu 

Primit pentru publicare: 03 Sept. 2020
Interviu realizat de Tudor PETCU, București  
Publicat: 04 Sept.  2020

© Tudor Petcu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Despre ecumenism şi viitorul său. Interviu cu Ilie Catrinoiu realizat de Tudor Petcu

Întrebări:
 
1.) Pentru moment cred că ar trebui să discutăm despre semnificația teologică și spirituală a ecumenismului pentru a înțelege pe deplin esența acestei mișcări și necesitatea acesteia. Care este de fapt miza teologiei ecumenice și care sunt rădăcinile ei?
2.) Știm foarte bine că ecumenismul a cunoscut o evoluție puternică în Occident după al doilea război mondial, fiind de fapt un pas extraordinar pentru a depăși răul istoriei recente. Cum a contribuit ecumenismul în opinia dumneavoastră la dezvoltarea societăților occidentale după al doilea război mondial?
3.) Cum ați defini implicațiile Bisericii Catolice în mișcarea ecumenică după al doilea război mondial? Putem spune că Conciliul Vatican II a reprezentat un moment important pentru deschiderea ecumenică a Bisericii Catolice?
4.) Având în vedere că în întrebarea anterioară am făcut referire la deschiderea ecumenică a Bisericii Catolice, în prezent aș fi foarte interesat să țin cont de enciclica „Ut unum sint” a Papei Ioan Paul al II-lea. Ce reprezintă această enciclică din punctul dvs. de vedere pentru evoluția dialogului ecumenic al Bisericii Catolice cu alte biserici creștine? Temeiul în virtutea căruia fac trimire la Biserica Catolică are legătură cu faptul că această biserică nu a dorit niciodată să adere la Consiliul Ecumenic al Bisericilor.
5.) Un alt subiect foarte important pentru dialogul nostru ar fi și evoluția dialogului dintre Biserica Catolică și Bisericile Ortodoxe. Nu aș omite să subliniez Comisia comună internațională pentru dialogul dintre aceste două Biserici Apostolice. Ați putea, vă rog, să specificați cum a contribuit această comisie la dezvoltarea relațiilor dintre Biserica Romei și Bisericile Ortodoxe?
6.) Credeți că este posibil un dialog al bisericilor creștine, bazate pe teologia trinitară, cu noile mişcări creștine (dacă mă pot exprima astfel), cum ar fi, de exemplu, Biserica Mormonă? După cum știți, fundamentele unei astfel de Biserici sunt cu totul diferite (de exemplu, Cartea lui Mormon care nu va fi niciodată acceptată în lumea creștină istorică), de aceea vă adresez această întrebare.
7.) Putem vorbi despre asta în opinia dumneavoastră despre un sens etic al ecumenismului? Dacă da, ce definiție i-ați da?
8.) Care ar fi argumentele dumneavoastră conform cărora ecumenismul nu este o erezie, aşa cum se susține în anumite medii ortodoxe şi chiar catolice?
Răspunsuri:
 
1. Miza teologiei ecumenice este de a aduce în conștiinta publică a oamenilor din diferite religii și denominatiuni problemele si solutiile comune cu care umanitatea se confrunta, pe de o parte, si le propune, pe de alta parte. Trăim intr-o lume fragmentată de ură, razboi, rasism, încălzire globală, opțiuni politice și religioase diverse, iar aceasta Planeta trebuie totusi sa trăiască în pace si armonie. Diversitatea realității de orice fel este atat de profundă încât numai religia poate sa aduca coeziune socială si unitate in cadrul comunităților. Din acest motiv s-au creat mișcarea ecumenica si Consiliul Mondial al Bisericilor pe 23 august 1948.
2. În opinia mea, ecumenismul a contribuit enorm la dezvoltarea societăților occidentale de după al doilea Război Mondial prin aducerea si propunerea in agenda publică a unei a 3-a cai de a face business încât să nu se distrugă mediul înconjurător, creatia lui Dumnezeu, și sa nu se exacerbeze pauperizarea maselor printr-un sistem economic centralizat si ierarhic imbratisat atat de stanga cat si de dreapta politica. Inca de la inceputurile sale, ecumenismul a propus solutii concrete la criza cu care se confrunta azi umanitatea: criza ecologica si criza saraciei. Religiile lumii s-au adunat impreuna si au propus occidentului acest concept de „sustenabilitate economica”.
3 – 4.  Conciliul Vatican II a reprezentat intr-adevar un moment de deschidere a Bisericii Catolice spre ecumenism. Însă Biserica Catolică nu face parte din Consiliul Mondial al Bisericilor, are doar rol consultativ. Cu toate acestea, Papa Francisc a întărit relațiile cu Consiliul Mondial al Bisericilor si acum Biserica Catolică este mai aproape decat oricand sa adere la Consiliul Mondial al Bisericilor. Fie ca se va intampla in timpul pontificatului Sanctitatii Sale Papa Francisc, fie ca se va intampla in timpul următorului Papă, un lucru este sigur: Biserica Catolică si-a întărit dialogul cu celelalte biserici surori si s-a deschis enorm fata de atei, musulmani, hindusi, protestanți de cand Papa Francisc este la Vatican.
5. Biserica Romei se afla in relatii extraordinare cu Bisericile Ortodoxe. Paradoxal, se pare ca cel mai mare succes al dialogului ecumenic este cel dintre Bisericile Ortodoxe si Biserica Catolica, desi catolicii nu sunt in CMB. Sunt voci mari, puternice din cadrul celor doua Biserici care cred cu desavarsire intr-o unire administrativa a celor doua Biserici surori, sub jurisdictia Papei. Personal eu nu mai cred in acest tip de ecumenism „administrativ”, desi as fi cel mai bucuros daca s-ar putea realiza. Cred insa intr-un ecumenism integral care vine de la sine, fără ajutorul instituțiilor. Cu alte cuvinte, cred intr-un ecumenism al Duhului care va uni Bisericile inainte de a se realiza vreo unire administrativă.
6. Din perspectiva trinitara, cu Biserica Mormona nu poate fi nici un dialog ecumenic din punct de vedere dogmatic. În schimb se colaborează foarte bine cu mormonii in aspectele ce țin de ecologie, justitie socială si alte probleme cu care se confrunta Planeta noastră la ora actuală.
7. Putem vorbi despre sensul etic al ecumenismul. Acest sens etic este pacea lui Hristos. Hristos a spus ca „toti sa fie una”, dar nu sub aspect instituțional, ci in duhul credintei. Deoarece credinta este fundamentul unității. Acesta este sensul etic al ecumenismului: pacea unității credintei in Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu.
8. Ecumenismul are viitor și nu este o erezie deoarece perioada ereziilor a trecut. Am uitat un aspect fundamental din istoria crestinismului: faptul ca ereziile au fost generate de mitologiile precrestine si de filosofia greacă in demersurile lor de a explica si rezolva problemele cu care se confruntau diferite comunitati crestine in primele 4 secole. Gnosticismul a dispărut dintre noi ca erezie, ma refer ca a dispărut din doctrina oricărei Biserici și denominatiuni creștine. Filosofia greacă a fost asimilată si „prelucrată teologic prin însușirea limbajului ei. Deci nu putem sa spunem ca ecumenismul este o erezie cata vreme toate Bisericile creștine recunosc cele 7 Sinoade Ecumenice, toate denominatiunile creștine au aceeași hristologie, aceeași pnevmatologie, aceeași dogma. Sa nu uitam acest aspect. Nicio Biserica creștină nu este eretica. Exista diferențe doar la nivel de organizare instituțională a Bisericii, dar nu la nivel dogmatic (cu excepția minoră a mormonilor). Ceea ce vreau sa spun e ca ideile promovate de mediile ultraortodoxe cum ca ecumenismul este „panerezia” secolului 21 nu sunt fondate istoric și teologic. Este un decalaj istoric in mințile acestor oameni și ei încă traiesc in secolele 2-4 cand existau disputele dintre proto-ortodoxie si ereziile gnostice. Nimic din ce a fost atunci nu mai exista azi in Biserici. Din contra, atitudinea de excludere si fugă de dialog era proprie sectelor gnostice in primele secole; putem deci spune ca in erezie sunt de fapt cei care se împotrivesc dialogului ecumenic din cauza ca ei nu accepta diversitatea instituțională și liturgică a aceleiasi dogme. Sa nu uitam ca nu a existat niciodată o Ortodoxie uniformizata in primul mileniu. Or, cei care ataca ecumenismul confunda unitatea cu uniformizarea instituțională si liturgică, fapt ce nu a existat deloc in crestinismul primului mileniu. Proto-ortodoxia primelor 3 secole si ortodoxia secolelor urmatoare ale primului mileniu creștin erau o unitate in diversitate liturgică si instituțională. Degeaba atacăm unele denominatiuni protestante si neoprotestante ca nu au episcopi; nu au episcopi pentru ca institutia episcopatului a apărut la proto-ortodocsi ca sa apere Bisericile locale de gnosticii primele 2-3 secole. Odată dispărut gnosticismul din Biserica prin stabilirea canonului Scripturistic in anul 393 la Sinodul de la Hippona, hotărâre luată de Sfântul Augustin la inițiativa sfântului Atanasie cel Mare in 367, evanghelicii au dreptate sa spuna ca episcopatul nu a mai fost necesar deoarece ereziile gnostice dispăruseră din interiorul Bisericii.
Este limpede azi pentru toata lumea ca ecumenismul nu este o erezie, ci singura modalitate de a face teologie. Teologia este ecumenica sau nu este.


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.626 de abonați

comment closed

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5