Comunicatul Biroului de presă al Patriarhiei este despre ideologia materialistă, nu despre mântuirea prin Hristos!

Mai zilele trecute, Biroul de presă al Patriarhiei române a emis un comunicat fără nicio legătură cu fundamentele credinței, care este mai mult o expresie a ideologiei decât o chemare la mântuire. Din senin, Vasile Bănescu emite un comunicat de presă în stilul komisarilor sovietici, despre o presupusă ”alterare a credinței” zilele acestea. În loc să avertizeze faptul că, în ultimii doi ani, BOR a fost ținta agresiunii statului și a ideologiei atee neo-marxiste, care a închis biserici și a limitat oficierea slujbelor și s-a încercat interzicerea euharistiei, fundamentul vieții creștine prin epicleză, Biroul de presă al Patriarhiei, într-un stil ce aduce aminte de comunicatele din anii 1950, vorbește de un pericol inventat care nu există în societatea românească, cel puțin nici măcar la o minusculă minoritate, care ar putea să afecteze probabil activitatea Bisericii. Citind comunicatul de presă în maniera limbajului de lemn al fostelor ședințe CSP de la ”Ștefan Gheorghiu”, sincer mi-am pus întrebarea dacă cei care l-au scris sunt cu adevărat credincioși și cred în întruparea teandrică a lui Hristos, în împărtășanie și mântuire? Comunicatul expiră miasma unui ateism științific edulcorat, paralel de viața vie și duhiovnicească a creștinismului românesc. Nici măcar pe vremea comunismului, Biroul de presă al Patriarhiei nu ar fi emis un astfel de comunicat, în stilul materialismului științific.

Viața Bisericii nu s-a alterat din motive de ”mimarea creștinismului în scop politic și ideologic”, ci din poate prea multe lecturi din Marx, Engels și Lenin al aceluia, care vorbește în numele Biroului de presă al Patriarhiei. Fără preoții, mirenii și grupurile ortodoxe curajoase care s-au opus, în cei doi ani de zile de pandemie, la restricțiile și atentatul la libertatea religioasă anticonstituțională, cei de la Biroul de presă al Patriarhiei ar fi stat și acum acasă cu lacătul pe ușile bisericilor sau iarna la slujbele în aer liber cu limitarea prezenței enoriașilor. Fără acei ”frumoși nebuni întru Hristos”, BOR și azi ar fi avut bisericile închise, cu preoți umiliți și amendați cu sute de milioane lei vechi de ”militie” pentru că oficiau slujbe clandestine ca pe vremea primilor creștini. Fără acei preoți și mireni care s-au opus ca ”nebunii întru Hristos” la teroarea statului împotriva bisericii, Euharistia – esența comunicării dintre om și Dumnezeu, ar fi fost interzisă ca pe vremea păgânilor. Să nu uităm că acele grupuri creștin-ortodoxe au refuzat ”umilința” împărtășaniei cu lingurița de plastic, parcă trupul și sângele lui Hristos ar fi fost sursă de infecție, nu de vindecare și înviere, umilință acceptată, din păcate, de unii preoți cu mănuși de cauciuc pe mâini, cu masca pe figură, și cu lingurițe de unică folosință oferită celor care se împărtășeau cu lacrimi în ochi. Biserica pe care ne-o propune comunicatul Biroului de presă al Patriarhiei este cea a unor preoți și credincioși cu frică de stat, nu de Dumnezeu, cu mănuși de cauciuc și lingurițe de plastic, iar iubirea de Hrisos este înlocuită cu teama de infectare. Aceasă Biserică ce reiese din mesajul comunicatului Patriarhiei române nu are nicio legătură cu epicleza, Euharistia și viața vie în iubire pentru Hristos, care duce la mântuire. Mai mult, comunicatul Patriarhiei nu are consonanță cu istoria creștină și viețile sfinților. Este compus fără duh, pare de un materialism dialectic înfiorător, în care nu se dă dreptul oamenilor la metanoia, la schimbarea din cel mai ”păcătos” și ”criminal” om în cel mai curat credincioș ce renaște, prin euharistie și pocăință, spre mântuire prin imitatio Christi. Viețile sfinților sunt pline de ”criminali”, ”prostituate” și ”prgonitori”, care prin metanoia credinței, au devenit sfinți ce au sfințit Biserica și lumea pentru Hristos. Cine a scris acest comunicat de presă nu deține se pare cunoștințe solide de teologie și de istorie a vieții creștine și nici spirit înduhovnicit. La o analiză teologică, comunicatul pare scris de un cetățean ateu, care vrea să facă pe plac lumii și lumescului, nu lui Hristos. Fără Biserica vie a lui Hristos, nu poate exista libertate, toleranță și democrație.

Ionuț Țene