ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 20 Iul. 2018
Autor: Constantin NIȚU, General de brigadă (r.), prof. univ. dr. ing. Constantin NIȚU,
Cenaclul la distanță
Publicat: 21 Iul. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Despre românii din… lume

        Vlahii din Serbia,  pe care sârbii îi numesc „vlasi” (nu vlași) și zic că n-ar fi români…. Cei mai curajoși dintre ei se declară însă români…
       Iată un fragment al adevărului:
   „…Bukovska (Буковска) este un sat din municipalitatea Kučevo, din districtul Braničevski. Compoziția etnică, conform recensământului din 2002, era: 420 vlahi (83,49%), 68 sârbi (13,51%), 5 români (0,99%), 1 croat (0,19%) și 6 cu etnia necunoscută (1,19%).
   Și să ne jucăm noi puțin cu cuvintele, „să navigăm printre cuvinte”, vorba poetului Zincă, prietenul meu din Pitești. Amintim că există și la noi: „Bucovina f. fostă provincie a Austro-Ungariei (10.440 kmp.), pe ambele cline ale Carpaților, la N.-V. Moldovei, din care făcea parte integrantă până la 1775, când fu anexată Austriei, cu cap. Cernăuți și cu 800.000 loc., dintre cari 300.000 vorbesc românește (Bucovinean). [Lit. pădure de fagi, din slav. BUKY, BUKVE, fag (cf. Bucov, Bucovăț)]. După răsboiul mondial (1919), Bucovina fu reunită cu patria mumă, redevenind după un secol și jumătate provincie românească. Azi e împărțită în 5 județe. sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) .”; „BUCOVINA, prov. istorică românească, parte integrantă a Moldovei, situată în NE Carpaților Orientali, locuită în antic. de geto-daci. Denumirea de B. provine de la apelativul slavon care înseamnă „pădure de fagi”. Între sec. 10 și 14, s-au dezvoltat numeroase așezări românești. A aparținut Moldovei pînă în 1775, cînd a fost anexată de Austria prin actul de la Palmuta, pe Nistru, și inclusă în 1791 acesteia prin Tratatul de Pace de la Șiștov. În urma Revoluției de la 1848, guvernul de la Viena a acordat B. autonomie internă și titlul de ducat. La 14/27 oct. 1918 s-a format Adunarea Constituantă care a adoptat moțiunea pentru „Unirea B. cu celelalte țări românești într-un stat național independent”. La 15/28 nov. 1918, Congresul Național din B., întrunit la Cernăuți, a votat  în majoritate „unirea necondiționată și pentru vecie a B. în vechile ei hotare pînă la Ceremuș, Colacin și Nistru cu Regatul României”. La 10 sept. 1919, Tratatul de Pace de la Saint-Germain-en-Laye a recunoscut această unire. În urma notelor ultimative din 26-27 iun. 1940 ale guvernului sovietic, nordul B. împreună cu ținutul Herței și cu Basarabia, au fost ocupate de U.R.S.S. După intrarea României în al doilea război mondial (iun. 1941), B. a fost eliberată și reintegrată în hotarele firești ale României, pînă în 1944, cînd a fost din nou ocupată de trupele sovietice și anexată U.R.S.S. V. și Ucraina. sursa: DE (1993-2009).”;  „BUCOV, com. în jud. Prahova; 9.544 loc. (1991). Expl. de argile. Cărămidă și țiglă. Vestigii arheologice la Rotari și Tioca atestînd locuirea aici începînd din epoca neolitică. În ev. med. a fost oraș, reședință de județ. Sursa: DE (1993-2009)”, dar și un sat în județul Teleorman (am respectat ortografia din momentul apariției fiecărui dicționar).
Tot prin Peninsula Balcanică, Bukovska vas este un sat din comuna Dravograd, în Slovenia. Există cuvântul sârbo-croat „bùkov” (бу̀ков)”, care înseamnă „fag” sau „de fag”, care provine din bȕkva – fag, Fagus sylvatica, din proto-slavicul *buky [din vechiul est-slavic бꙋкꙑ (buky), din proto-slavicul *buky], în relație cu bazga [din proto-slavicul *bъzъ, din proto-indo-europeanul *bʰeh₂ǵos („fag”), cognat cu polonezul buk și cu rusescul бук (buc – fag)]. 
Este posibil cognat cu germanul Buche [din germanicul evului mediu buoche, din vechiul german buohha, din proto-germanicul *bōkō, din proto-indo-europeanul *bʰeh₂ǵos. Cognat cu vechiul nordic german bók, de unde vine suedezul bok. Din Germanicul *bōkō a derivat *bōkijǭ, care a dat olandezul beuk, englezul beech (nu confundați cu „beach” și cu „son of a beach”).
Și uite-așa, mai departe, cognatele indo-europene includ latinul fāgus, grecul φηγός (phēgós, „fag”), românescul fag (precum latinii și grecii!), rusescul бук (buk) și lituanianul bukas. Consultați și Buch]. Am dezvoltat tema, deoarece trebuie să ne amintim și de Bucovina (în germană Buchenland), Țara fagilor! Și avem și „bucovuină”: „bucovínă f., pl. e (vsl. bukovina). Doc. Făget. Sursa: Scriban (1939)”.Acum putem ieși din ceață! Așa că dacă pe acolo sunt păduri de fagi, adică „făget”, oameni suntem!
Asta ca să vedeți că limbile sunt înrudite „rău” sau „bine”! Atunci de ce naiba ne urâm uneori între etnii? Dăncilă și KWJ, din etnii diferite, or fi discutat chestii de-astea?

20 iulie 2018