Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Despre secetă, foamete, oameni, drame după 70 de ani

Primit pentru publicare: 18 aug. 2017
Autor: Dan PRODAN
Publicat: 19 aug. 2017

 

 

Despre secetă, foamete, oameni, drame după 70 de ani

 

După  şapte  decenii de la tragicele evenimente “de pace”: cumplita secetă şi foamete din Moldova şi Basarabia, anii 1946 – 1947, o consecinţă inumană a celui de-al Doilea Război Mondial, în judeţele nordice şi centrale ale provinciei dintre Carpaţii Orientali şi Nistru, autorii Laura Pumnea şi Cătălin Petrişor au elaborat şi au publicat vol. (Re)amintiri: Oltenia pentru Moldova. Foametea din 1946 – 1947, Editura Antheo, Craiova, 2016, 129 p. veline. Laura Pumnea este nepoata lui Grigore Bongeag şi a Aglaiei Bongeag (eroii principali umani ai cărţii) din satul Moara – Jorii, com. Hăneşti, jud. Dorohoi (atunci!) / Botoşani (acum!), iar  Cătălin Petrişor este un tânăr şi îndrăzneţ cercetător, cu care ne vom mai întâlni în istoriografia românească contemporană. Cartea a fost lansată la Biblioteca Judeţeană “Mihai Eminescu” Botoşani, secţia împrumut şcolari, la 7 iunie 2017, iar în ziua următoare la Şcoala Gimnazială din Hăneşti, de unde a pornit totul, acum 65 – 70 de ani.

Ce s-a întâmplat atunci? Datorită secetei şi foametei, moldovenii Grigore şi Aglaia Bongeag, cu familia lor, au călătorit în condiţii foarte grele în Oltenia, au trait şi au muncit în satul Bogea, com. Almăj, jud. Dolj, între anii 1947 – 1949 – 1955, cu sprijinul direct şi decisiv al cumnatului oltean Gheorghe (Gigi) Virgil Ionescu, din amintita localitate doljeană. “Cât a trăit,  a precizat nepoata Laura Pumnea, Grigore Bongeag, moldoveanul din satul Moara – Jorii, com. Hăneşti, jud. Botoşani, a vorbit cu sufletul plin de recunoştinţă despre oltenii care i-au reîntors la viaţă familia, cu omenie şi respect. Gheorghe Virgil Ionescu este unul dintre aceşti oameni şi dovada că ajutorul primit la nevoie te face om pentru toată viaţa şi te păstrează în conştiinţa celor pe care i-ai ţinut aproape când erau în suferinţă. Cumnaţi, moldoveanul şi olteanul sunt mărturii că în anii de coşmar 1946 – 1947 au fost şi familii pe care drama le-a apropiat, nu le-a dezbinat” (p. 4).

“De ce acum o carte despre ei şi, poate, despre alte mii de oameni fără nume, victime ale Foametei din perioada amintită? s-a întrebat retoric, şi nu numai!, Laura Pumnea? Pentru că nu ştim, a lămurit ea în continuare, iar dacă mai ştim e ca lectura printre rânduri, de unde ne alegem doar ce n-ar trebui să ne tulbure prea tare. Apoi, a completat tot ea, pentru că n-am vrea să ne facem vinovaţi de ignorare şi ignoranţă, dacă prezentul ne cere respect pentru trecut, istorie, rădăcini.  Şi pentru că arhivele sunt pline de mărturii care nu pot fi citite fără ochii umezi de lacrimi, fără înfiorare, fără un pic de teamă că s-ar putea repeta, fără întrebarea… o fi atunci cineva, ca-n cazul nostrum poate, un oltean, mai mulţi olteni care să-ţi facă loc în viaţa lor ţie şi familiei tale?! Apoi, ar mai fi conştiinţa şi conştientizarea. Sau poate fi plăcerea lecturii presei timpului, curiozităţii de a afla cum era atunci, erau oamenii oameni, era un început de rău sau un sfârşit de bine. Şi ar mai fi onoarea de a da mai departe unei comunităţi şi oamenilor ei respectul de care trebuie să ştie că s-au bucurat şi se bucură, că recunoştinţa i-a păstrat frumos în conştiinţa celor care le-au fost cândva alinare” (p. 5).

Foametea din 1946 – 1947 a avut cause multiple, complexe: operaţiunile militare şi distrugerile provocate de război, în martie – iunie 1944, în regiunile nordice şi centrale ale Moldovei istorice; ocupaţia sovietică şi jaful local sistematic al acesteia; pământul arabil nelucrat în 1945 – 1946; lipsa forţei de muncă agricole în 1944 – 1946, moartă în război, prizonieră în lagărele sovietice sau plecată în refugiu în sud – vestul ţării; lipsa precipitaţiilor în 1945 – 1946; dezinteresul guvernului pro-comunist dr. Petru Groza pentru reluarea lucrărilor agricole sistematice în zonă; lipsa utilajelor şi animalelor pentru lucrări agricole în 1944 – 1946 (cap. Foametea din 1946 – 1947. Cauze, pp. 10 – 17).

Autorii au cercetat, au interpretat şi au reprodus în carte o paletă variată de izvoare istorice: arhivistice, fotografice, memorialistice, de presă, documentare – religioase. Astfel, menţionez: Amintirile din Oltenia (părţile I – II) – (pp. 19 – 28; 120 – 124), ale Mariei Zbanţ (Bongeag), fiica lui Grigore şi a Aglaiei; fotografii despre trecutul fam. Bongeag: persoane, clădiri, evenimente, localităţi (pp. 29 – 33); reproduceri fotografice ale unor documente şcolare oficiale (pp. 34 – 35); Mărturii din Almăj – Dolj ale unor persoane din acea localitate despre fam. Bongeag (pp. 39 – 48); cópii fotografice ale unor documente de la Serviciul judeţean Dolj al Arhivelor Naţionale ale României, despre seceta şi foametea din 1946 – 1947, despre migrarea unor moldoveni în Oltenia, despre drame, tragedii, înfometaţi, morţi, speranţă, viaţă, copii salvaţi, visuri, solidaritate umană internă şi externă, planuri de viitor, ajutoare alimentare, politică etc. (pp. 49 – 98). Din presa timpului grupează cópii fotografice ale unor articole din presa doljeană a anilor 1946 – 1947 despre teribila problematică a cărţii (pp. 99 – 119). Pastorala pentru ajutorarea regiunilor bântuite de secetă a patriarhului Nicodim, din vara anului 1946 (pp. 36 – 38), informaţii generale despre Şcoala din Bogea – comuna Almăj (p. 125), o Bibliografie selectivă (pp. 127 – 128), sugestivă pentru înţelegerea şi interpretarea datelor subiectului cărţii, completează structura internă a acestei importante contribuţii istoriografice. Cartea putea fi completată cu un capitol de concluzii, fundamentat pe o interpretare mai riguroasă a izvoarelor istorice redate în volum. Concluziile pot fi traduse într-o limbă străină.  Un Indice antroponimic, hidronimic, toponimic poate să faciliteze orientarea rapidă în cadrul volumului.

Nu intenţionez să comentez izvoarele istorice publicate. Sfătuiesc pe cititori să le parcurgă, să le interpreteze, să le înţeleagă şi, în funcţie de vârsta persoanei, să identifice o semnificaţie a lor: de informare, de puls al unei vieţi derulate în mare viteză sau de rememorare a unei tragedii, cauzată de secetă şi foamete. Ambele, seceta şi foametea, devin personaje principale ale cărţii. Evident, negative! Fiecare cititor al cărţii, peste 60 – 70 de ani, îşi aminteşte de (cel puţin!) o tragedie din familia sa, cauzată de Cei patru cavaleri ai Apocalipsei acelor vremuri: Războiul, Ruina, Seceta, Foametea. Încă există bătrâni care trăiesc şi astăzi pentru că au fost evacuaţi, copii fiind atunci, în alte provincii româneşti mai puţin afectate (Muntenia, Oltenia, Transilvania) sau în ţări nelovite de binomul secetă – foamete: Bulgaria, Polonia. Tatăl meu a fost salvat atunci, pe când avea 12 ani, fiind trimis în zona Teleorman şi găzduit la o familie de plugari. A învăţat să are pământul, la început cu plugul de fier tras de boi, apoi de cai şi, după decenii, la peste 70 de ani, ara ireproşabil cu atelaj de fier şi cai bine hrăniţi, de împrumut, mica suprafaţă de pământ arabil a familiei, cu care a fost (re)împroprietărită prin 1991 – 1993. Şi era pensionar din industria textilă… Dar glasul pământului proaspăt şi bine arat nu se uită niciodată, iar aburul brazdei negre tocmai răsturnate la ceasul dimineţii rămâne pentru totdeauna în nări!

Cartea (Re)amintiri: Oltenia pentru Moldova. Foametea din 1946 – 1947 este, concomitant, un documentat şi incitant studiu de caz şi un provocator exemplu de bună practică, ştiinţifică, morală, civică, umană. La rigoare şi apelând la mirajul istoriei contra-factuale, alte sute de astfel de cărţi, mai mici sau mai mari, mai intense sau mai simple, cu orizont geografic regional sau punctual, sătesc, despre o persoană sau un grup de familii, înrudite sau învecinate, cu amplitudine temporală diferită, de la luni la ani sau decenii, pot fi scrise pe alte meleaguri româneşti: fie pe cel arid, secetos şi flămând (atunci!), fie pe cel umed, roditor şi primitor (tot atunci!). Unde sunt iniţiatorii şi autorii unor astfel de proiecte? Ce impuls, ce provocare le trebuie pentru a porni? Un exemplu, un reper, un precedent istoriografic solid există deja: (Re)amintiri: Oltenia pentru Moldova. Foametea din 1946 – 1947, Editura Antheo, Craiova, 2016. Pe de altă parte, moldovean fiind, nu pot să uit seceta care revine cu obstinaţie, ca o sinistră provocare, în ultimii 4 – 5 ani. Chiar când scriu aceste rânduri observ, cu îngrijorare, cum un nor impresionant, suflat de vânt, ocoleşte oraşul Botoşani şi pluteşte către sud… Oare ce pământuri va ferici cu apa care se va revărsa, sper liniştit, din rezervoarele sale? Nu trebuie să uităm că istoria este repetabilă, în anumite forme ale ei de manifestare, şi pozitive, şi negative…

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5