19. ANALOGIA ALEXANDRU MUŞINA: A fost făcută de Alexandru Muşina la Festivalul „Zile şi nopţi de literatură”, 8 – 11 iunie 2007, acesta fiind adeptul unei separaţii Est – Vest, mergând până la ruptura valorică: „Vesticii şi esticii sunt ca peştii înotând în două acvarii diferite. Fiecare se uită la celălalt privindu-i cum înoată, dar regulile şi criteriile înotului sunt altele”;
20. CONSTATAREA PAVEL ŞUŞARĂ: Am găsit-o în „România literară” nr. 22 din 2007: „Vorbim despre Iisus fără să citim Evangheliile, îl invocăm pe Eminescu fără să-i ştim poezia, ne mândrim cu Brâncuşi fără să-i fi văzut vreodată lucrările”;
21. ZICEREA PITAGOREICILOR: „Noi nu mai auzim muzica sferelor pentru că suntem prea obişnuiţi cu ea”;
22. MODELUL FIZIC AL SENTIMENTULUI NAŢIONAL: Modelul a fost prezentat de Sorin Lavric în „România literară” nr. 1 din 2006 într-o cronică la cartea lui Andrei Cornea „Când Socrate nu are dreptate”. Modelul vrea să explice mai bine subiectul III („Pajul lui Menon”) prin care se explică faptul că sufletul (spiritul, sentimentul) naţional nu a fost şi nu este o ESENŢĂ sau o SUBSTANŢĂ ETNICĂ ci, nimic altceva decât o EMOŢIE COLECTIVĂ: „Ea este ca temperatura unui gaz: spune ceva despre starea moleculelor ce interacţionează statistic în interiorul incintei. Nu temperatura gazului este în discuţie, ci doar mărimea acesteia. Nu moleculele gazului, diferite de la caz la caz, este în chestiune, ci gradul lor de agitaţie. Iar temperatura unui gaz nu este o substanţă de care să pot vorbi în termeni esenţiali şi de care să mă pot dispensa după bunul plac. Şi aşa cum nu există gaz fără temperatură sau presiune, nu există nici comunitate umană fără emoţie colectivă”;
23. DEVIZA TRAIULUI ÎN COMUNISM: „A te descurca cum poţi!” Tudorel Urian în „România literară” nr. 21 din 2005 spune: „Unii au descoperit eficacitatea linguşelii şi a obsecviozităţii în promovarea socială şi asigurarea bunăstării materiale, alţii au ascultat emisiunile postului de radio „Europa liberă” cu sentimentul că în felul acesta comit un act de rezistenţă, se opun regimului. Cei mai mulţi se târau prin viaţă pur şi simplu. Renunţaseră demult să-şi mai pună întrebări despre ceea ce li se întâmplă”;
24. RĂSPUNSUL CONSTANŢA BUZEA: L-a dat unui pretendent la gloria literară în „România literară” nr. 15 din 2005 la cunoscuta-i rubrică „Post – restant”: „Dumneavoastră sunteţi artist plastic şi cunoaşteţi cât de vie este grija pictorului de a urma până-n adânc secţiunea de aur. Dacă şi poeţii ar avea grijă să nu le scape din vedere în textele lor locul corect şi de unic efect unde cititorului să i se impună, ca într-o secţiune de aur versul cel mai frumos, cel mai important, cel în jurul căruia se încheagă tot textul iradiind puterea lui şi rămânând în memorie. Ca un plus ca însăţi viaţa, ceva nu se poate consuma fără să nu încânte şi să nu impresioneze. Şi niciodată să nu ne încântăm de cantitate ci să ne temem de ea”;
25. MODELUL SLOGANULUI DESUET: Era pronunţat frecvent pe vremea perioadei de ocupaţie sovietică: „Ţara şi poporul rus / Bucurie mi-au adus”;
26. POEZIA CA O HERMINĂ: „Dar cum stau lucrurile când realitatea exterioară, alterată ea însăşi, presează, deformează, mutilează rosturile şi ţesuturile literaturii? Mai putem, atunci, disocia cu seninătate metodologică între etic şi estetic, văzând în Poezie (cu majusculă) o hermină pe care murdăriile din jur n-o pot atinge? (Daniel Cristea Enache).

Georgică Manole