DIMITRIE BRÂNDZĂLA PARIS ŞI BUCUREŞTI

 De la 18 la 23 de ani, Dimitrie Brândză a locuit de două ori în Parisul celui de-al doilea Imperiu, între 1864 şi 1869. A locuit pe rând pe rue de la Seine şi pe rue de la Sorbonne, aproape de Universitate, în Cartierul Latin.Cele două adrese de domiciliu indicate în dosarul studentului D. Brândză ne indică două mici imobile care există şi astăzi.

Să ne imaginăm o clipă un tânăr curios, cu spirit de observaţie, dotat, cutreierând un oraş în plină transformare. Să ni-l imaginăm, de exemplu, ducându-se la Champ de Mars şi pe insula Billancourt, unde s-a ţinut Expoziţia universală din 1867 cu cei 52.200 expozanţi ai săi şi cu 11-16 milioane de vizitatori. Fără să mai vorbim de toate capetele încoronate care vizitează Parisul ,devenit capitala europeană, dar şi focar intelectual şi artistic.

Intr-o a doua perioadă, grosso-modo, începând cu 1860, Parisul medieval şi insalubru nu mai este decât o amintire şi Dimitrie Brândză descoperă un oraş aşa cum îl cunoaştem astăzi. Se amenajau spaţii verzi, care trebuie să-i fi atras atenţia, parcurile Monceau şi Montsouris, Buttes-Chaumont, pădurile Boulogne şi Vincenne; o nouă reţea de circulaţie a tăiat vechiul Paris. Este marea încrucişare Nord- Sud (bulevardele Sebastopol, du Palais, Saint-Michel) şi Est-Vest (strada Rivoli, piaţa de l’Étoile degajată cu un sistem radial de magistrale). Căile de circulaţie învelite cu asfalt sunt mărginite de trotuare, arbori şi imobile de piatră decorate cu sculpturi, rezervate burgheziei înstărite.

Tot în acea epocă s-au construit teatre (Chatelet, Opera), biserici (Trinité, Saint-Augustin), spitale (Lariboisiere, Sainte-Anne), gări (de Nord şi de Est) cu shelete metalice grandioase, cale ferată de centură, hale centrale cu pavilioane metalice, mari magazine (Le Bon Marche, 1852, La Belle Jardiniere, 1856), extinderea canalizării de la 150 la 600 km. Arhitecţii au remodelat oraşul, făcând din Paris o foarte mare capitală. Este posibil ca acest urbanism modern care impresionează vizitatorii străini şi astăzi să fi influenţat şi transformarea Bucureştiului care, ceva mai târziu, a devenit ,,Micul Paris”?

Ajuns la Paris în anul 1864, tânărul Dimitrie Brândză se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Naturale şi, în acelaşi timp, la Facultatea de Medicină. În anul 1866 tânărul licenţiat se întoarce în ţară şi este numit profesor de botanică şi zoologie la Universitatea din Iaşi. După un an, Dimitrie Brândză pleacă la Paris ca să-şi definitiveze studiile medicale, iar în anul şcolar 1868-1869 obţine titlul de doctor în medicină. I se acordă şi titlul de laureat al facultăţii de medicină.

La Biblioteca interuniversitară de medicină din Paris există teza sa de doctorat, susţinută la 18 iunie 1869, intitulată ,,Istoria botanică şi terapeutică a genţianaceelor folosite în medicină”, prima pagină fiind redată alăturat.

În perioada studiilor pariziene îl cunoaşte pe celebrul profesor de botanică H. Baillon, care îi insuflă dragostea pentru studiul plantelor.Ca urmare a calităţilor sale intelectuale, profesorul Baillon îi dedică o plantă exotică, numind-o ,,Brândzeia filicifolia”. La Muzeul de Istorie Naturală din Paris există studiile sale privind plantele din natură, efectuate sub conducerea profesorului Henri Baillon, precum şi comunicările sale ştiinţifice la Société Linneenne. Sunt, de asemenea, arhivate la biblioteca Muzeului documente care atestă principalele lucrări ştiinţifice ale dr. D. Brândză.

În anul 1870 se întoarce definitiv în ţară şi este numit medic la Spitalul ,,Sfântul Spiridon” şi profesor de ştiinţe naturale la Liceul Naţional din Iaşi. Ţine numeroase conferinţe, elaborează manuale de istorie naturală: zoologia, botanica şi geologia. In acelaşi timp, cutreieră ţara în lung şi in lat, adunând material pentru viitoarea sa operă de căpătâi – Prodromul Florei Române.

Începând din 1874 renunţă la cariera medicală şi se consacră cercetărilor botanice o dată cu transferarea sa la Universitatea din Bucureşti.Cu aportul direct al savantului Dimitrie Brândză se înfiinţează Institutul Botanic şi Grădina Botanică din Bucureşti. Continuă colaborarea cu cercetătorii Ierbarului Muzeului de Ştiinţe Naturale din Paris, dovada fiind un eşantion al unei genţiane din Caarpaţi, pe care el a trimis-o în anul 1879.

Pe 6 mai 1895 regele Carol şi regina Elisabeta vizitează Institutul Botanic şi are cuvinte de laudă la adresa doctorului Brândză, dorind să-l decoreze pentru munca depusă. Dr. Brândză, modest şi corect cum era, a intervenit afirmând că nu şi-a făcut decât datoria. Dimitrie Brândză a organizat Grădina Botanică pe sectoare, amplasate în aer liber (sectorul decorative, sectorul de plante rare, sectorul florei mediteraniene, grădina italiană, sectorul florei dobrogene, sectorul Munţii Carpaţi, rozariul, colecţia de iris, sectorul de plante utile, sectorul sistematic, pepiniera), populate cu plante anuale sau perene din flora autohtonă, iar altele amplasate în spaţii acoperite, în care colecţiile de plante sunt conservate în diferite moduri. O bună parte din planşele şi ierbarele realizate de dr. Brândză au ars într-un incendiu; o parte dintre acestea au fost refăcute mai târziu. Una dintre cele mai importante părţi ale Grădinii Botanice din Bucureşti este reprezentată de complexul de sere (3000 mp) care adăposteşte plante din aproape toate regiunile Terrei. Acest ansamblu este subdivizat în trei corpuri, construite în etape succesive. Prima seră este construită între anii 1889-1891, fiind o bijuterie arhitectonică, copie a Serei din Liège. Celelalte două au fost construite mult mai târziu, între anii 1954-1955 şi 1960.

Este de remarcat şi faptul că fraţii săi, Marcel şi Gheorghe au parcurs aceeaşi cale. Ambii au fost studenţi ai Facultăţii de Ştiinţe Naturale de la Paris, tezele lor de doctorat fiind cu subiecte de botanică (Marcel obţine titlul de doctor în anul 1891,iar Gheorghe în anul 1909).

Din iniţiativa unor intelectuali din Viişoara, dar şi cu sprijinul prietenilor francezi, Sorin Klarsfeld şi Jacques Pleynet , la 20 octombrie 1996 s-au aniversat 150 de ani de la naşterea savantului Dimitrie Brândză; cei doi francezi au avut bunăvoinţa să scotocească arhivele de la Sorbona şi să ne pună la dispoziţie extrasul după certificatul de naştere şi după diploma de doctor în medicină a lui D. Brândză. Tot atunci s-a propus înfiinţarea unui parc dendrologic in centrul comunal, care să poarte numele savantului ,,dr. Dimitrie Brândză.”. Comunitatea şi administraţia publică locală este nemulţumită pentru faptul că de cele mai multe ori se vorbeşte doar de Eminescu, Enescu, Iorga şi Luchian, nu şi de ceilalţi oameni de seamă ai Botoşaniului.