OMAGIU LUI DIMITRIE BRÂNDZĂ

 Autor, Gheorghe CIOBANU

Cu peste 164 de ani în urmă, pe 10 octombrie 1846, în comuna Bivol (astăzi Viişoara, din fostul judeţ Dorohoi) se năştea Dimitrie, unul dintre cei trei fii ai familiei paharnicului Gheorghe şi Ruxanda Brândză, cel ce avea să devină cercetător, botanist, medic, profesor universitar şi director al Grădinii Botanice din Bucureşti, doctor al Facultăţii de Medicină din Paris. Subiectul tezei sale de doctorat s-a institulat ,,Istoria botanică şi terapeutică a genţianaceelor folosite în medicină’’.

Scurta fişa biografică:

• născut la Bivol, astăzi Viişoara, judeţul Botoşani;
• la numai 10 ani, Dimitrie Brândză se afla la moşia hatmanului Mavrocordat din  Stefăneştii Botoşaniului;
• 1963 – termină cursurile liceale la Academia Mihăileană din Iaşi;
• 1866 – Se înscrie la Facultatea de Ştiinţe Naturale a Universităţii din Paris;
• urmează, în acelaşi timp, cursurile Facultăţii de Medicină;
• 1866-1867 – profesor de botanică şi zoologie la Universitatea din Iaşi;
• 1867-1869 – continuă studiile medicale la Paris şi obţine titlul de doctor în medicină; i se  acordă şi titlul de laureat al facultăţii de medicină;
• 1870 – se întoarce definitiv în ţară şi este numit medic la Spitalul ,,Sfântul Spiridon” din Iaşi şi  profesor de ştiinţe naturale la Liceul Naţional din aceeaşi localitate;
• 1870-1874 – elaborează 3 manuale: Zoologie, Botanică şi Geologie; ţine numeroase  conferinţe , printre care se remarcă conferinţa despre trichineloză;
• 1874 – este transferat la Universitatea din Bucureşti. Renunţă la cariera medicală şi se  consacră cercetărilor botanice; în aceeaşi perioadă deţine şi funcţia de director al  Grădinii Botanice din Bucureşti;
• 3 august 1895 – se stinge din viaţă la numai 49 de ani în staţiunea Slănic Moldova.

Dimitrie Brandză a scris lucrări de mare valoare ştiinţifică despre flora Moldovei, Munteniei şi Dobrogei; datorită strădaniilor sale s-a înfiinţat Institutul Botanic şi Grădina Botanică din Bucureşti. Revista Adasonia (care apărea la Paris) publică în anul 1869 studiul lui Dimitrie Brândză intitulat ,,Descrierea unui nou gen numit Brândzeia. În Ierbarul Muzeului de Ştiinţe Naturale din Paris este conservat şi astăzi un eşantion al unei genţiane din Carpaţi pe care D. Brândză a trimis-o în anul 1879. Redăm mai jos cartela ataşată de Dimitrie Brândză la eşantionul de genţiane trimis din România pentru Ierbarul Muzeului Naţional de Istorie Naturală din Paris.

De altfel, la biblioteca Muzeului există documente despre totalitatea lucrărilor sale. O scurtă biografie a savantului Dimitrie Brândză este inserată şi în Ghidul botanic editat în Olanda în anul 1976.

Aportul său substanţial la dezvoltarea ştiinţelor naturii din România şi nevoia de a-l aduce în memoria contemporanilor m-a determinat să scriu aceste rânduri în paginile revistei.

Se cuvine sa facem o precizare foarte importantă: diversele dicţionare editate în anii 1902,1908, 1960 ne arată că Dimitrie Brândză – botanist roman – s-a născut în anul 1846 la Iaşi. Confuzia, voită sau nu, atestă tendinţa unor cercetători de a minimaliza potenţialul cultural al judeţului Botoşani în favoarea unor centre ,,cu renume”.

Este timpul să clarificăm această problemă pentru totdeauna. Cu sprijinul Asociaţiei ,,Les Amis de Viişoara, cu sediul în Neuilly – Plaisance, din Franţa, Primăria comunei Viişoara a intrat în posesia copiei actului de naştere al omului de ştiinţă Dimitrie Brândză, copie aflată la dosarul său de înscriere la Facultatea de Ştiinţe Naturale din Paris.(Se ştie că arhiva din acea perioadă nu mai există) Redăm alăturat, în facsimil, copia legalizată a actului de naştere a junelui Dimitrie Brândză.

La comemorarea a 100 de ani de la moartea savantului, în anul 1995, la Viişoara, prof. Mihai Baz din Bucureşti afirma: ,,O aud parcă aevea pe mătuşa Raveica Brândză cum mi-l descria pe acest mare om, medic şi botanist, cu o căldură şi o admiraţie ce m-au determinat să-l îndrăgesc. El ştia să vindece atât oamenii, cât şi animalele. In livezile boierilor din ţinut a făcut să crească arbuştii şi florile pe care el le adusese din Franţa şi a căror faimă se răspândise în întreaga regiune..

(Continuarea în numărul viitor)