ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Din antologiile Cenaclului de la distanţă încă un autor desprins, Mircea Popescu, pictor, cu eseurile sale într-o carte personală „File din sertarul cu amintiri”, Editura „Gr, T. Popa, Iaşi

Primit pentru publicare: 19 Dec. 2018
Autor:  Ion N.  OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 20 Dec. 2018
Editor: Ion ISTRATE

        După ce acad. prof. ing. Avram D. Tudose, Huşi, prof. Camelia Nenciu, Constanţa, Dr. Aurel Constantin Pamfil şi prof Ana Dumitrescu din Iaşi, membri ai Cenaclului literar de la distanţă, colaboratori la Antologiile lui Ion N. Oprea, pe o temă dată, 15 la număr, plus 3-4 volume, serie nouă, diversitate, cu îndemnul necesar astăzi „citeşte şi dă mai departe”, şi-au tipărit cărţi cu numele lor pe coperte, iată că şi Mircea Popescu, pictor, prin naştere din Dragomirna-Botoşani, cu domiciliul în Iaşi, îmi oferă o sacoşă cu volume, format academic, 118 pagini de text, 2018, imprimate la Editura „Gr. T. Popa”, pe interior de pagină cu înscrisul :”Volum dedicat iniţiatorului şi coordonatorului Cenaclului literar de la distanţă, jurnalistului, eseistului, juristului Ion N. Oprea, textele aparţinându-mi în calitate de colaborator cu lucrări în cele 15 antologii pe o temă dată, plus alte trei volume până acum, serie nouă, antologii cu tematică diversă”.

         In tehnoredactarea ing.  Sorin Popescu – şi el erou în eseuri -, coperţile, operă a lui Marius Atanasiu, ilustraţii din volumele antologii de Ion N. Oprea, tablori-operă a lui Mircea Popescu, volumul executat la Tipografia Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa”, Iaşi, este nu doar provocator, interesant ca debut în proză, cu poezie.

          Din cuprins, 15 eseuri cu titluri care răspund celor 15 tematici-cărţi, antologii, ajunse în timp în librăria „Junimea”, în biblioteci şi la prieteni, la mulţi dintre cei peste 200 de cenaclişti, cu vârste şi profesii diverse, plus două eseuri în aşteptare pentru volumele care îşi urmează rândul la edituri.

Iată succesiunea lor: „Vârstnicii acumulatori de experienă şi înţelepciune”, publicat în volumul „Românii aşa cum sunt” de Ion N. Oprea, Editura PIM, Iaşi, 2011, un răspuns la o aserţiune, semnată de un tânăr universitar, astăzi profesor, căruia am văzut că  revista Formula AS, nr. 1342, în conses şi cu subsemnatul îi răspunde : „Aveţi 50 de ani? Viaţa abia începe!”, e adevărat „corpul se şubrezeşte, dar spiritul se emancipează”, „după 50-60 de ani, este obligatoriu ca mişcarea – scrisul, gânditul n.n. – să devină element central în viaţa noastră”, întocmai cum spune şi Mircea Popescu, şi nu numai dânsul, ci toţi, 50-60 care scriu în volum, cu ani în urmă, contrazicându-l pe cel care spunea că după vârsta de 50 de ani clacăm…; „Ingerul meu păzitor”, răspuns altei antologii cu titlul „Cu prieteni,despre prietenie”, 2012; „Singurătatea de lângă noi şi de pretutindeni”, publicat în volumul „Singurătate” de Ion N. Oprea,2013;  „Iubirea ca miracol”, corespunzător titlului de antologie „Darul vieţii: Dragostea”, 2014; „Sorin-Oreste, Crenguţa” în consens cu volumul în care e scris, „Viaţă, viaţă…”; „Cultura oxigen al sufletului” în volumul „Revistele?Luminoase,Instructive şi educative”, 2015, şi tot aşa, inclusi eseul care dă şi titlul actualei tipărituri, „Sertarul cu amintiri” din volumul „Dorul de-acasă” de Ion N. Oprea, 2014, toate editate la PIM, Iaşi.

In orice caz, un volum, care, datorită antologiilor, Cenaclului ca formă de colaborare şi discuţie liberă, crează încă un debut de autor fie şi la vîrsta de 70 de ani.

                                                     Ion N. Oprea, 30 noiembrie 2018