Din presa vremii- Glasul Bucovinei descoperitor de talente

Pentru ca moşia strămoşească să rămână statornică, indiferent că a fost organ de propagandă pentru unirea politică a tuturor românilor, fie că s-a numit organ democrat al Unirii, Glasul Bucovinei a militat pentru publicistică diversă, cu autori pe măsură: Sextil Puşcariu purtător al primei baghete, iar în lipsa lui – Alecu Procopovici şi dr. D.Marmeliuc, fie dr. A. Morariu. A. Procopovici semna „De la Unirea Ardealului cu România” – un fel de note de drum spre … Alba-Iulia; V. Şesan, profesor de drept canonic la Universitatea din Cernăuţi „Reorganizarea bisericii din România Mare.: I. Brădăţean – „Către învăţători”; George Tofan – „Reforma agrară în România şi Basarabia”; V.Vitencu – „Din moştenirea Austriei – funcţionarii”; dr. E. Botezat – „Problema democraţiei naturale”; V. Morariu – „Să reînviem cabinetele de lectură”; Const. Berariu –„Francul şi coroana”; D. Marmeliuc –„Ţărănimea”; Sextil Puşcariu în numărul 495 /3/16 ianuarie semna editorialul „Un poet: Lucian Blaga” şi „se felicita că poate număra între colaboratorii săi literari chiar de la început un talent atât de venerabil” şi prezenta şi dovada, publicându-i întâia poezie „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” pe care o redăm în întregime:

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
Şi nu ucid
Cu mintea tainele ce le-ntâlnesc
În calea mea
În flori, în ochi, pe buze ori morminte…
Lumina altora
Sugrumă vraja Nepătrunsului ascuns
În adâncimi de întuneric,
Dar eu,
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taine
Şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna –
Nu micşorează, ci tremurătoare
Măreşte şi mai tare taina-n spaţii.
Aşa îmbogăţesc şi eu întunecata zare
Cu largi flori de sfânt mister,
Şi tot ce-i nenţeles
Se schimbă-n nenţelesuri şi mai mari
Sub ochii mei…
Căci eu iubesc –
Şi flori şi ochi şi buze şi morminte…

Au urmat, la distanţe mai mici ori mai îndelungate, alte şi alte poezii de Lucian Blaga: Gorunul… Lumina, Veşnicul, Pământul, Zorile, Iisus şi Magdalena, Inima, Vreau să joc!, Visătorul, Ursitoarea mea, Eva, Fiorul…, Legenda, Izvorul nopţii, Scoica, Martie, La mare…, Zamolxe, Ecourile, Dorul, Ghimpii dar şi Cugetări… dintr-un viitor volum.

După care în numărul 143, Nicolae Iorga scria despre poetul Lucian Blaga:

… E aici un tânăr care întinde braţe de energie către tainele lumii. Tainele nu se prind niciodată, căci avem un singur chip de a le prinde – să le trăim. Dar avântul acestor braţe, drept şi nobil întinse, trebuie preţuit şi el ca şi distincţia de o aşa de naturală graţie, a formei.

… În rândurile, rărite îngrijitor, ale cântăreţilor simţirii noastre de astăzi, fii bine venit, tinere ardelean!”

„Poezia lui Blaga aduce un puternic suflu de noutate. În poezia sa vădeşte o viaţă interioară foarte zbuciumată, însufleţită de bucurii şi tristeţi, de entuziasm şi resemnare, de efuziuni şi îndoieli. Desprinzându-se de legăturile pământeşti, poetul evadează în universul infinit, unde pluteşte între vis şi realitate, între posibil şi miracol, apropiindu-se de domeniul misterului.”

                        (Literatura contemporană)

 Lucian Blaga (1895-1961)

Sextil Puşcariu, ca şi Nicolae Iorga, nu s-au înşelat când i-au deschis porţile celui care avea să rămână în literatura română Lucian Blaga.

Cântăreţi ai simţirilor au fost puzderie la Glasul Bucovinei: G. Rotică, Vasile Drăguşanu, Sever Beuca Costineanul, G. Voievidca, Vasile Gherasim, Sasu Constantin, Toader a lui G. Ţugui din Cupca, preotul C. Morariu, Ioan Biala – ţăran din Pătrăuţii de Jos, Mihai C., Elena Dobrozinschi, Ilie a Petre Timeş din Cupca, George Tofan ş.a

            Din volumul „Bucovina în presa vremii” cu o postfață de prof. univ.dr.ing. Mandache Leocov, autor Ion N. Oprea,Editura PIM, Iași, 2008, p.111/113, volum închinat   românilor din Cernăuţi, Herţa, din Lunca, Fântâna Albă, Mahala, Ciudei la împlinirea a 90 de ani, când la 28 noiembrie 1918, Consiliul Naţional al Bucovinei hotăra revenirea la România furată la 1774, după cum avea să se  întâmple cu Basarabia în 1918…