ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 30 Aug. 2018
Autor:  Ion N.  OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul
Publicat: 31 Aug. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Ziua limbii române, 31 august,  în caietul lui Ioan Grămadă, muzeograful, etnograful, bucovineanul

         Ştiu, tot din scrisul lui, că Ioan Grămadă, de la Câmpulung-Moldovenesc, rudă cu alt Ion Grămadă, care acum o sută de ani a căzut la Cireşoaia apărându-şi neamul şi Ţara, are un caiet în care are notate marile cuvinte frumoase, zicerile unor importanţi oameni de cultură…

           Ei, scriindu-mi mai ieri, prietenul Grămadă, etnograful, propritarul Muzeului etnografic din Ţara de Sus,  printre altele, mi-a amintit că ziua de 31 august noi români o sărbătorim nu numai că, poate, în învălmăşeala momentelor, o vom prinde-o, ci şi ca Zi a Limbii române. Limba străbunilor… Şi, drept probă de adevăr îmi citează din scoarţele caietului de care vorbeam zise ale unor oameni mari care generează şi înnobilează românismul la care ţinem împreună, toţi românii. Şi ca să-mi bucur şi cititorii, nu numai pe cei de la Cenaclul de la distanţă, desprind din  scrisoarea primită, câteva spuse care merită amintite oriunde am fi.

             „Aşa, după cum vă este cunoscut, pe 31 august vom sărbători Ziua Limbii Române, prilej de a reda câteva cugetări, maxme şi reflecţii”, scrie poetul, scriitorul, omul de cultură, etnograful din Bucovina mereu românească, şi pune sub motto: „Patria mea este limba română”, ceea ce spunea Nichita Stănescu: „Cunosc trei nume încărcate de sfinţenie: mama, ţara şi limba”. Apoi, se deslănţuie şi vine cu argumentele unui academician şi ale unei doamne, bună prietenă cu folclorul:  „Limba , noastră este frumoasă, dacă ştim să o vorbim” – acad. Eugen Simion, „Cât timp vom păstra limba, şcoala, tradiţiile populare şi folclorul, vom dăinui ca neam” – Felicia Nechita Toma.

      „Factorul determinant ce determină naţiunea este limba vorbită”- Gheorghe Ghimpu şi adaugă ceea ce am păstrat de la cel care a străbătut suta de ani – viaţă – Neagu Djuvara: „Limba noastră este singura din Europa care se vorbeşte în acelaşi chip, în toate părţile locuite de români”; „Suntem singura ţară mare din Europa a cărei unitate este exclusiv întemeiată pe limbă, care pe vremuri, cuvântul limbă era sinonom cu neam sau popor”.

        Încă două nestemate rostite de Lucian Blaga, cel căruia, Sextil Puşcariu şi Nicolae Iorga i-au deschis porţile literaturii la Glasul Bucovinei, unde i s-a publicat întâia poezie „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”: „E aici un tânăr care întinde braţe de energie către tainele lumii. Tainele nu se prind niciodată, căci avem un singur chip de a le prinde – să le trăim. Dar avântul acestor braţe, drept şi nobil întinse, trebuie preţuit şi el ca şi distincţia de o aşa  de naturală graţie. a formei. (…) In rândurile, rărite îngrijorător, ale cântăreţilor, simţirii noastre de astăzi, fii bine venit, tinere ardelean!”, scria Nicolaie Iorga în numărul 143 din Glasul Bucovinei care şi-a început activitatea la 22 octombrie 1918, ca organ de propagandă pentru unirea politică a românilor de pretutindeni.

          Spune şi Lucian Blaga: „Limba este întâiul mare poem al unui popor. Toţi românii anonimi care de-a lungul secolelor noastre primordiale, au creat limba românească, au colaborat cu poezia lui Mihai Eminescu” şi „Intocmai ca Ienăchiţă Văcărescu, care a lăsat cu limbă de moarte, urmaşilor săi ca moştenire, creşterea limbii româneşti şi a patriei cinstire, aceste mărgăritare româneşti, insuflau compatrioţilor lor, dragostea de glie şi de limbă, în afara cărora este imposibilă, supravieţuirea unui popor ca neam”.

          „Un Imn limbii române” este titlul poeziei scrise de Ioan Grămadă în ajunul lui 31 august 2018, care n-a mai ajuns, deocamdată,  la mine, promisă de dânsul pentru dumneavoastră.

Ion N. Oprea, 30 august 2018