În 2021 l-am descoperit pe scriitorul Eugène (nume de familie  Meiltz, născut la Bucureșți în 1969), prin romanul, La vallée de la jeunesse (Valea Tinereții /Tineretului), apărut în 2007 la editura  «La joie de lire, Encrage » din Lausanne. Ca să-și povestească viața,  copilăria, adolescența în special, el alesese  20 de obiecte care l-au marcat în bine sau în rău, de la 5 ani (când mama-tata au plecat din țară) până pe la 30 de ani, atât în România cât și în Elveția. Obiectele , chiar dacă la prima vedere, pot fi cumpărate, vândute, pierdute, uitate, oferite, furate, stricate, reparate,  ele pot conduce,  ele determină viața omului cu o forță, poate, oarecum neobservabilă pentru cei neatenți.

« Cele două zile cele mai importante din viața voastră sunt ziua în care v-ați născut și ziua în care descoperiți de ce. » (Mark Twain)
Acesta este citatul cu care își începe Eugène romanul Lettre à mon dictateur (Scrisoare dictatorului meu), apărut la Editions Statkine, Genève, 189 pagini, în 2022. Foarte corectă și bogată este documentarea asupra evenimentelor din România între 1960 și 2020, prin prezentarea legilor, decretelor, a tezelor din iulie 1971, a scrisorilor deschise adresate lui Nicolae Ceaușescu, a articolelor din presa scrisă, dar și prin excursiile făcute la fața locului ; iată de ce romanul poate fi de folos istoricilor sau doritorilor de cunoaștere a evenimentelor din țara de baștină a scriitorului. Sinceritatea, umorul cu tente românești îmbracă natural narațiunea : parcursul de tânăr migrant, apoi de adult elvețian, scriitor, cu renume în țara de adopție și relația speciala cu Elveția,  călător prin lume și prin România, înainte chiar și după 1989.

Adjectivul posesiv de persoana I din titlu se transformă totdeauna în persoana a II-a, atunci când naratorul-expeditor se adresează destinatarului, Nicolae Ceaușescu : figura ta omniprezentă.., administrația ta…, orfelinatele tale…, promisiunea ta…, nebunia ta…, paranoia ta…, proiectele tale megalomane și ultraprioritare, faraonice…, directivele tale…, bulevardul tău…, surâsul tău…, ultimul tău delir…, funcționarii tăi…, nevasta ta…, procesul tău…, moștenirea ta…

Și verbele sunt puse tot la persoana a II-a singular, cu un fel de familiaritate se adresează expeditorul destinatarului : Spune-mi, Nicolaie…, Știi, Nicolae…, Ai primit scrisoare deschisă…, Ideea nebună pe care ai avut-o…, tu ai dat mâna…, tu ești acolo, eu aici…, tu ești la curent cu…, tu ai primit scrisori deschise…,tu ai fost împuscat în decembrie…,  ție nu ți-a fost rușine de nimic…, niciodată nu ai regretat nimic…, ai ieșit dintr-un vehicul blindat…, iți amintești de ultima oră din viața ta ?…  (Spre deosebire de limba română, în franceza pronumele subiect este obligatoriu în propoziție.)

Ideea scrierii acestui text are la bază mărturisirea mamei lui Eugène care i-a spus că,vrând nevrand, are o datorie față de cineva, un tip care nu le-a plăcut nici ei, nici lui. Ce să facă atunci din / cu acel adevăr neașteptat, nebănuit  aflat? Pentru câțiva ani l-a îngropat, ascuns în „dormitorul meu al adevărurilor incomode”. La cincizeci de ani, s-a hotărât să scrie totul sub forma unei scrisori adresate acestui personaj, pe cât de iubit în Occident, pe atât de adulat în Asia (conform presei timpului respectiv). Și asta pentru a înțelege mai bine cum de s-a întâmplat ce s-a întâmplat și poate , mai ales, să încerce să se elibereze de această datorie împovărătoare.  După ce a trecut în revistă amintiri, supărări, neliniști, contraziceri, insulte, ură, Eugène se simte obligat, cinstit fiind, să-i mulțumească dictatorului său : el este un « decrețel ».

Dar până la urmă prin această scrisoare-roman, în care istoria întâlnește emoțiile, viața, Eugène îl păstrează în viață pe N. Ceaușescu, cu tot ce a făcut, îi perpetuează  numele. Așa se întâmplă cu orice scriere, act artistic ieșit/ă în lume.

Ca și in ceilalti ani cititorii și citioarele din zona franceză  a Elveției, in special, sunt invitați/te să  voteze, intre 1 ianuarie și 28 februarie, pentru  Premiul orașului Lausanne. In total cinci romane și cinci scriitori : Eric Bulliard, Odile Cornuz, Valentin Decoppet, Eugène si Sarah Jollien-Fardel. Se poate vota pe cale electronică, prin scrisoare postală, in urnele plasate in diverse locuri ale orașului. Anul trecut Raluca Antonescu a obtinut votul cititorilor pentru romanul Inflorescence. In 6 martie 2023 se va cunoaște câștigătorul/rea premiului cititorilor. Eu am votat deja pentru Eugène.

 Octavia Buhociu