Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 11 → 2019
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Între EST și VEST (II).Scriitori români: Isabelle FLÜCKIGER

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Între EST și VEST
Scriitori români: Isabelle FLÜCKIGER

Primit pentru publicare: 08 Febr. 2020
Autor: Octavia BUHOCIU, Lausanne – Elveția
Publicat: 09 Febr. 2020
© Octavia Buhociu, ©Isabelle Flückiger,© Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE


 

Isabelle Flückiger este într-o situație oarecum diferită de a Doinei Bunaciu. Ea s-a născut în Elveția, în 1979, într-o familie mixtă : mama româncă din București, tatăl elvețian. În 2013 a primit o bursă literară care i-a permis să ducă la bun sfârșit acest al cincilea roman, Le retour dans l’Est (Reîntoarcerea în Est).

Este călătoria de 7 zile într-un iunie, foarte călduros, în România din mileniul actual, a unei mame și a fiicei ei, Caracterul biografic este evident, narațiunea este la persoana întâi, a fiicei, dar de fapt este viața  mamei și a strămoșilor ei evrei, pe care fiica începe s-o înțeleagă pentru că ea venise să vadă ce a devenit o țară care a suferit atât de mult. Se simte bine relația tandră , apropiată, calmă  dintre cele două  femei. Este nu numai istoria familiei autoarei, cât și a țării, informații ce au fost obținute prin documentare.

Mama, în tinerețea ei românească, a suferit mult de pe urma  comunismului,  deci detestă  tot  ce ține de aceasta ideologie ;  ajunsă, prin căsătorie într-un sătuc din partea germană a Elveției, nu și-a introdus familia, în special  cei doi copii în cultura și  civilizația română. Totuși, nu a putut pierde accentul plin de « r-uri  » graseiate ,care o complexează, amintirile bucureștene,  cunoștințele,  achizițiile culturale și culinare. Reflexele bunei educații primite, poveștile, întâmplările des repetate, oarecum iritante pentru urechile membrilor familiei, i-au conferit mamei o aura specială față de  ceilalți din jur : « la souveraine altérité  de notre maman », care i-a marcat copilăria fiicei, conducând-o spre maturitate.

Mama își plimbă fiica  prin București: la Universitate, unde a studiat limba franceză (« limbile străine erau o poartă spre lume,… românii adorau franceza »), pe la hotelul Intercontinental, la Ateneu, la Muzeul satului, în parcul Cișmigiu, la Peleș, cu bucurie, cu încântare, cu explicații și multe amintiri. Dar atunci când își  caută  fosta casă, fosta stradă este descumpănită total, nu mai recunoaște  nimic, nu mai găsește nimic : cartierul fusese ras de pe suprafața  Bucureștiului.  Este « Ceaushima », cuvânt inventat de români tocmai pentru a defini raderea a jumătate din București și pentru construirea imensei Case a Poporului, devenită Palatul Parlamentului.  România mamei, cea de dinaintea  plecării ei, este diferită de cea găsită în aceste 7 zile de excursie, cu avionul, cu taxiul.

În plimbările lor observă case, clădiri frumoase odată  acum nelocuite, stricate, dărăpănate, nereparate, câini vagabonzi pe unele străzi, nerespectarea unor reguli ce țin de educația civică  a  fiecăruia dintre noi (la Ateneu, cu biletele cumpărate  își  găsesc locurile  ocupate de niște doamne, care nu le cedează decât foarte greu…): libertatea mea se oprește acolo unde începe libertatea ta, nu ? Ele sunt uimite pentru că în Elveția persoanele importante  prin funcții, meserie, avere nu se fac remarcate, nu cer favoruri,  respectă legile, nu trec in față altuia la rând, de exemplu… Oricine poate deveni într-o zi cineva !

Premiul Bibliomedia, aflat la a 39-a ediție, de 5000 de CHF i-a fost  remis scriitoarei într-o zi de iunie  2018 la sediul Fundației  din  Lausanne. Juriul fusese format din 12 persoane:  reprezentanții  departamentelor de instrucție publică, bibliotecari din cantoanele romande (Geneva, Neuchâtel, Jura, Vaud, Valais, Fribourg, Berna).

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.581 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2020 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5