Achitarea definitivă a ofițerilor de securitate implicați în reținerea și anchetarea dizidentului anticomunist Gheorghe Ursu, iar plata cheltuielilor de judecată să fie făcute de către familia victimei ce a murit în detenția Miliției comuniste a creat pe bună dreptate indignare în societatea românească. La 33 de ani de la căderea regimului comunist se dovedește că țara noastră este condusă de fapt de aceeași suprastructură a securității și a intereselor juridice, denumită generic: regimul pensiilor speciale? Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie i-a achitat pe foștii ofițeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, cei care l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu, ei fiind judecaţi pentru săvârşirea infracţiunii de tratamente neomenoase. Mai mult, părțile apelante, familia dizidentului și Ministerul de Interne vor trebui să plătească câte 300 de lei pentru cheltuielile judiciare. Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş au fost trimişi în judecată de procurori pentru crime împotriva umanităţii, însă judecătoarea Mihaela Niţă de la Curtea de Apel Bucureşti a schimbat încadrarea faptelor în infracţiunea de tratamente neomenoase pe motiv că legea mai favorabilă este Codul penal din 1968 şi a dispus achitarea lor. În acelaşi dosar, Tudor Postelnicu (decedat), fost şef al Departamentului Securităţii Statului, a fost achitat pentru complicitate la tratamente neomenoase. Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii ’80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă” şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii ceaușiste.E interesant și rușinos că un inginer român disident anticomunist a murit în arestul Miliției și Securității, deci în custodia statului român și nici azi la 33 de ani de la revoluție nimeni, absolut nimeni nu este vinovat. Gheorghe Ursu, care a fost un inginer strălucit a murit în urma tratamentelor neomenoase și a torturilor din închisoarea comunistă, iar conform legilor și instanțelor statului român de azi nimeni nu este nevinovat.

Pe 7 și 16 ianuarie 1985, ofiţerii de securitate la acea dată din Departamentul Securității Statului – Securitatea au ridicat în urma unei percheziții 61 de caiete – jurnal scrise de Gheorghe Ursu, precum și 15 dolari SUA, 10 mărci vest germane, 40 coroane daneze, 40 mărci est germane, 1 shekel israelian și 3.000 de lire italiene. Aceștia au declinat dosarul Miliției, care a propus procuraturii de atunci arestarea preventivă a lui Ursu pentru deținere de valută. Pe 21 septembrie 1985, Ursu era arestat pentru 30 de zile. El a fost încarcerat în Arestul Direcției Cercetări Penale de la Inspectoratul General al Miliției până la data pe 17 noiembrie 1985. În această perioadă, familiei victimei nu i s-a permis să ia legatura cu aceasta. În arest a fost cazat în mai multe celule, împreună cu alți arestati, printre care și informatori ai miliției și deținuți periculoși și recidiviști. Potrivit declarațiilor date de martori la proces, gardienii care asigurau paza nu aveau voie să intervină când victima era lovită de colegii de cameră. Pe 16 noiembrie 1985, Ursu era trimis în judecată și o zi mai târziu a fost transportat la Spitalul Penitenciar Jilava, unde, deși a fost operat de urgență, a decedat în cursul aceleeași zile. Procuratura a fost înștiințată de moartea lui Gheorghe Ursu abia pe 28 noiembrie 1985. La autopsie, cauza morții a fost consemnată „peritonită purulentă”. Ancheta ce a urmat a decis că moartea inginerului a fost patologică, nefiind consecința vreunei fapte penale. După Revoluția din decembrie 1989, dosarul morții lui Gheorghe Ursu a fost redeschis.Institutul Național de Medicină Legală București a stabilit în 1990 că moartea lui Ursu a fost una violentă și a stabilit că „leziunile interne și externe s-au putut produce prin loviri repetate, cu corpuri dure în regiunea abdominală cu circa 3-4 zile anterior”, confrom unei anchete a Europei Libere.În 1995, un procuror militar a început urmărirea penală faţă de Marian Clită, colegul de celulă al lui Ursu, cel care l-a bătut pe fostul inginer.Față de alți șapte ofițeri de Securitate, printre care Pîrvulescu și Hodiș, același procuror a dispus neînceperea urmăririi penale, acuzațiile fiind de abuz în serviciu și cercetare abuzivă. În 2000, Clită a fost condamnat la 20 ani închisoare pentru omor, pedeapsă redusă la jumătate în urma unui decret de grațiere.

Evident că disidentul Gheorghe Ursiu a fost victima sigură a sistemului concentraționar comunist românesc cu complicitatea ofițerilor care conduceau în perioada aceea Securitatea și statul român. Dar azi justiția ”democrată” ne spune că de moartea lui Gheorghe Ursu în închisoarea comunistă, fiind arestat de securiști, anchetat de milițieni și bătut de informatori, nu a fost nimeni vinovat. Am fost învățați de 30 de ani să nu ne îndoim de deciziile justiției. De ce? Cazul Gheorghe Ursu este hârtia de turnesol, că de fapt pare că nimic nu s-a schimbat structural în România? Putem trage de aici câteva concluzii clare privind ”durata lungă” a istoriei, ce ridică interogații grave: România este condusă de aceeași castă a structurilor secrete ca în 1985, când a fost ucis ing. Gheorghe Ursu? România e acaparată de aceeași castă juridică bine stipendiată financiar și de privilegii ca în 1985? România este controlată de o de o supracastă, pe care Mihai Eminescu o numea ”pătură supra-pusă”, care conduce politica și economia noastră? Sistemul de privilegii al pensiilor speciale este o continuare a sistemului regimului de control de dinainte de 1989? Justiția protejează membrii serviciilor secrete de dinainte și de după 1989, fiind o continuitate? Regimul pensiilor speciale, cu ofițeri și magistrați pensionați tineri la 46/49 de ani, este solidar cu membrii structurilor secrete indiferent de regim, comunist sau democratic? ”Corb la corb nu scoate ochii”? E un avertisment adresat celorlalți cetățeni care muncesc până la 65/67 de ani pentru a susține sistemul de privilegiați, că membrii aparatului represiv pot face abuzuri în continuare fără să fie pedepsiți pe viitor de justiție? Românii au devenit sclavii unui supra-sistem al structurilor secrete și din justiție care conduce țara? România mai este o democrație și mai are o justiție independentă azi? Din punctul de vedere al sistemului de servicii secrete și al justiției s-a schimbat real-politic ceva în România în urma cazului ing. Gheorghe Ursu? România mai este o democrație și un stat de drept în UE? Vă rog să răspundeți dumneavoastră la aceste întrebări. Ing. Gheorghe Ursu odihnește-te în pace! De dreptate și justiție nu ai avut, din păcate, parte pe pământ.

Ionuț Țene