Motto concurs: “Adevăratele poezii încep acolo unde se sfârşesc pe hârtie.” (Octavian Goga)

DOMNEȘTI – FILE DE ISTORIE…
Autor, D.M.GAFTONEANU
Parodie-pamflet, prozopoem satiric trilateral dedicat aniversării a 589 ani de atestare cu acte a localităţii Domneşti-Argeş şi a 550 de ani de la asediul turcesc al cetăţii Poienari de pe râul Argeş.
Cu elogii pentru profesionalismul articolelor din publicaţia culturală “Pietrele Doamnei”…

Motto ab initio:
…Un oraş rural. Domneştiul. Ce frumoasă aşezare!
…Râul Doamnei. Cu legende. Fir de apă curgătoare.
…Pietrele… (Cu altă doamnă!). O revistă de cultură.
Mărturii. Documentarii. Şi crâmpeie din natură…
…Scurt periplu prin istorii, cu satiră şi umor.
Un traseu-incursiune… Nu-i nici simplu, nici uşor!
Chiar mai mult… Citat. Rebreanu:“Rânduri scrise cu sudoare?
Să fii scrib, e muncă multă… Ca la ocnele de sare!”

Domneştiul…
…Aşezat comod pe dealuri. Printre râuri şi livezi.
Un ţinut din altă lume. Ţi se pare că visezi.
Undeva pe Valea Doamnei… E oraş sau e comună?
Unul, una, altul, alta… Cine ar putea să spună?
…Nu mă întrebaţi, prieteni, dacă l-am văzut la faţă.
Parcă am trăit acolo. O fi fost în altă viaţă!
Îl cunosc de prin albume. Din impresii povestite.
Din descrieri-reportaje. Sau articole citite.
…Neuitaţi martiri în şiruri. Martori la evenimente.
Borne de hotar prin vremuri. Cele două monumente.
Înţesate cu inscripţii. Şi profiluri de eroi.
Amintiri ce dor. Recente. Sau din Marele Război.
…O redacţie distinsă. Un liceu. Şi alte şcoli.
O fundaţie selectă. Un spital. (Azil sau…boli?)
Nu puţini se duc departe…Unii vor să mai rămână.
Târgul, un bazar de ţară. Doar o zi pe săptămână.
…Văd biserica bătrână de aproape două veacuri.
Cu picturi exterioare, bolţi, chilii şi mici iatacuri.
Un muzeu. Biblioteca. Expoziţia de artă.
Peisajul viu încântă. Nicăieri, natură moartă!
…Nu departe, vin Carpaţii… Piscuri şi cărări, cabane…
Farmecul indescriptibil al priveliştii montane.
Câmpu(ri) lungi, livezi întinse, pajişti largi cât vezi cu ochii,
Flori de măr ce cad ca fulgii din cojoacele de Dochii…
………………………………………………………………………………
Râul Doamnei…
…Răsfoind o carte veche, m-a atras o întâmplare.
Tragedie. O prinţesă. Doamna Ţepeş! Nume mare.
Un puhoi. Invadatorii. Furnicar venit “din jos”.
Otomanii Semilunei. Şi un Radu. (Cel Frumos!)
…Doar când pomenesc… «Dracula»(!), parcă simt fiori în spate,
Şoc şi groază ne inspiră celor din posteritate!
În registrele civile, caut cu înfrigurare…
“Cnejna Bathory?”…“Iusztina?”… Să fi fost “Ilona”, oare?
…Greu de spus acum aceasta, cum de s-a umplut paharul,
Adevărul? Unul singur. Ipotezele, cu carul…
Sunt cinci secole. Trecute. Mai adaug jumătate.
Sincer, nu ştiam misterul de la Poienari Cetate.
…Ce şi cum a fost acolo, e din relatări opace,
Din hrisoavele cu scrieri prea puţine şi sărace…
Lunga vreme, o maramă, şterge urmele de stele,
Nori, perdele de tăcere, se aşează tot mai grele…
…Cunoscându-le deviza… “nimeni şi nimic nu scapă”,
Dintr-un turn, aflat pe maluri, s-ar fi aruncat în apă.
De aici şi Râul… Doamnei. (Contestat cu probe clare.
Argeşul, sub ziduri curge… Regretabilă eroare!)
…A dat cinstea pe ruşine? Şi-o fi abătut (par)cursul?
S-a schimbat terestra scoarţă?… Îmi mai temperez discursul.
Cum s-au încurcat prin vremuri, o enigmă va rămâne,
Vinovaţi, a câta oară? Iarăşi…“liftele păgâne”!
…………………………………………………………………………………….

Pietrele Doamnei……Pietrele distinsei doamne. Par să fie preţioase.
(Şlefuite. Cu reflexii. Raiul artelor frumoase.)
Le credeam prin nord, ascunse… Printre Dorne, Bucovine,
Nu prea ştiu cum vine asta. Fie, treacă de la mine!
…Intrigantă povestirea. O voi trece în agendă.
Domnul ţării, Petru Rareş. Universuri de legendă.
Şi Elena. Prima doamnă. Ştefăniţă. Fiul lor.
(Mai târziu, la tron urmează… Era prinţ moştenitor.)
…Stânci din piatră uriaşe, s-ar părea, din cer căzute,
Le-au salvat, se spune, viaţa. Preţ? Comorile avute.
Lacrimi. Florile reginei… Nu mă pierd în amănunte.
Se va denumi «Rarăul», de la ei, întregul munte.
………………………………………………………………
…Publicaţia? Îmi place. O statuie de cultură.
Sănătoasă, cu principii. Top model… literatură!
Oameni, frumuseţi de locuri. Generos mesaj, veţi spune.
Trai tihnit, frumos, speranţe? Un tărâm care apune!
…Frontispiciul mă intrigă. (Parcă simt un nod în gât…)
«Noi vom fi din nou aceiaşi! Şi mai mult decât atât.»
(Nu e singura… desigur, mai văzusem o revistă!)
Lucruri noi, aici, găsite? Îmi voi întocmi o listă.
…Piese grele din colecţii. Patrimoniu de tezaur.
Cei ce o citesc sunt ţinte! Pomi cu fructele de aur…
(Plopi, salcâmi, răchite, tufe… ignoranţi sau impostori?
Nimeni nu va da cu pietre în… copaci neroditori!)
…………………………………………………………….
Post-scriptum:
…Văzând “pietrele” din titlu, merg cu gândul mai departe,
La o scurtă anecdotă… din sinteze şi rapoarte…
Autentică. Desigur. Mai încape îndoială?
(Geniu literar… pro forma!… picătură de cerneală!)
…Dacă vom privi Pământul, spun savanţii, de pe Lună…
(Bună glumă! Epocală! Asta-i culmea! Chiar e bună!)
Din mai tot ce face omul nu se văd şi alte urme,
Decât “zidul”… şi, surpriză!… o migraţie de turme!
… Cu giganticul obstacol de prin Asia centrală
Şi imperii ierbivore… (Ce idee colosală!)
Brav simbol bătrânei Terra. (Din noianul de ispite.)
(«Yin şi yang.» Străvechi principiu). Pietre («bolovani!») şi… vite!

Motto postrema:
…Puncte de vedere… (Gheorghe). Păun, Baciu, Tomozei.
…(Ion). Hiru sau Ionescu. Oameni de cultură grei.
…M-au surprins plăcut cu toţii. Bunul gust redat în pagini.
Poezii. Retrospective. Condimente cu imagini.
…Lupte de idei, izvoare, competenţe, inspiraţii…
Conştinţa şi valoarea greu obligă literaţii!
Simbioză „om şi carte”. Scriitor şi cititor.
Revelaţii şi răspunsuri. Cu trecut şi viitor!
Iulie 2012