Primit pentru publicare: 28 Oct. 2021
Autor: Cosmina Marcela OLTEAN
Foto: Muzeul de Artă Brașov
Editor: Ion ISTRATE
© Cosmina Marcela Oltean, ©Muzeul de Artă Brașov, © Revista Luceafărul (www.luceafarul.net)

Muzeul de Artă Brașov a prezentat, în intervalul 16 iulie – 17 octombrie, expoziția ”Celebrities of the Floating World from George Șerban Ukiyo-e Collection”, curatoriată de Alexandra Ardelean și Dr. Alexandru Constantin Chituță. Expoziția a pus accent pe mai multe laturi ale culturii Edo, abordând cele mai importante teme ale artei japoneze: peisajul, teatrul kabuki, shunga (arta erotică), bijin-ga (frumusețea feminină) și istoria. Pe lângă faptul că publicul a avut ocazia de a pătrunde în atmosfera culturală japoneză a acelor vremuri, ajutați fiind și de tururile ghidate, s-au mai întâmplat încă multe activități demne de consemnat în cadrul acestei expoziții. Pentru că o expoziție este cu totul altfel receptată și chiar trăită dacă publicul are ocazia să facă mai mult decât să privească o serie de lucrări. Despre evenimentele ce au avut loc în cadrul expoziției vom afla mai multe de la Alexandra Ardelean, care pe lângă rolul de curator și ghid de specialitate, și-a asumat și rolul de coordonator al unor ateliere adresate elevilor și adulților.

Pictură pe mătase și mandala

“Pe parcursul expoziției Celebrities of the Floating World am fost inspirați de cultura japoneză să realizăm câteva ateliere practice și pentru adulți. O astfel de activitate a fost atelierul de pictură pe mătase, de unde participanții au plecat acasă cu propria lor eșarfă colorată. Tutorele activității, îndrumător pe drumul mătăsii și a culorilor speciale utilizate de către cursanți, a fost Enikő Șimon, a cărei fascinație pentru mătase a condus-o până la Budapesta, unde și-a însușit și perfecționat tehnicile. Un alt atelier a fost cel de mandala. Muzeul a prins viață în afara orelor obișnuite de funcționare, culorile au fost cât se poate de vii, iar entuziasmul pentru expoziția de artă japoneză a fost sursă de inspirație. În organizarea acestor ateliere ne-a sprijinit Asociația Armonie Interculturală, Japonia. Pentru ca publicul să se bucure în mod gratuit de atelierele menționate, ne-am bucurat de sprijinul unor artiști locali și al Galeriei Ora0. În luna august a.c. am organizat o licitație prin care artiștii au donat 50-100% din suma obținută pe propriile tablouri. Astfel am reușit să punem la dispoziția participanților toate materialele necesare picturii pe mătase naturală”, aflăm de la Alexandra.

În ce privește cadrul expozițional sau modul în care organizatorii au vrut să prezinte această poveste a culturii japoneze, în spațiile de expunere vizitatorii au întâlnit și o serie de manechine îmbrăcate în frumoase kimono-uri. “La vizitarea expoziției cu siguranță atenția publicului a fost atrasă și de manechinele din sală. Ele au fost îmbrăcate în kimono-uri japoneze, iar pentru acest lucru trebuie să îi mulțumim Georgianei Baraboi de la Asociația Armonie Interculturală, Japonia. Ea ne-a arătat ținuta elegantă a îmbrăcămintei tradiționale japoneze, felul în care straturile se succed, a demonstrat complexitatea ansamblului, iar rezultatul este cu adevărat deosebit. Kimono-urile variază în funcție de scopul și statutul evenimentului la care este purtat. Veșmintele vizibile în lucrările prezente în expoziție sunt nu doar spectaculoase, dar și pline de simboluri. Curtezanele adeseori își etalau în design-ul kimono-ului simbolurile casei din care fac parte.

Poezie japoneză

Literatura și poezia au fost de asemenea reprezentate în cadrul expoziției de stampe japoneze printr-o serie de ilustrații ce au la bază această temă. „Povestea lui Genji” de Murasaki Shikibu (cunoscută și ca Doamna Murasaki) a fost scrisă la începutul secolului XI și face parte din literatura japoneză clasică, azi devenind lectură obligatorie pentru liceenii Japoniei. Cartea ilustrează aristocrația și viața de la curte în perioada Heian, avându-l ca personaj central pe prințul legendar Genji. Fiu al unui împărat antic, dreptul la tron i-a fost retras și a fost retrogradat la statutul de om de rând. Povestea lui Genji urmărește, în esență, numeroasele sale aventuri cu diverse femei din cercurile aristocratice. Deși ar putea părea o poveste banală, importanța culturală a romanului rezidă în subtextul său infinit de bogat, care dezvăluie viețile surprinzător de restrânse ale femeilor cu care Genji își intersectează calea în timp ce el, în schimb, cutreieră regatul. Această cartea a fost scrisă de către autoare în limba japoneză, într-o perioadă în care literatura era scrisă mai degrabă în limba chineză. Proza și poezia scrise în kana (scriere fonetică japoneză) de către femeile de la curte au însemnat că și clasele inferioare se puteau bucura de ele. Murasaki Shibiku nu numai că este o figură istorică importantă datorită moștenirii sale în literatura orientală și internațională, dar este și un simbol al unei perioade din Japonia în care femeile s-au remarcat în moduri nemaiîntâlnite până atunci. Există sute de imagini Genji în colecții din întreaga lume, într-o varietate de stiluri, de la manuscrise la cutii de scris și de la picturi rafinate de curte la imagini satirice în stampe. Subiectul a fost deosebit de popular în perioada Edo, ca parte a unei renașteri a esteticii curtenești, în special în rândul curtenilor și negustorilor din Kyoto. Odată cu creșterea gradului de alfabetizare a populației din Edo și cu realizarea poveștii pe blocuri de lemn, disponibilă așadar la prețuri relativ reduse, tot mai mulți oameni au putut citi cartea și erau familiarizați cu imaginile standard”, ne mai explică curatoarea.

Acest aspect al expoziției a fost de asemenea explorat în cadrul unui atelier, dedicat atât elevilor, cât și adulților, un atelier de poezie haiku, poezie japoneză scurtă, care a inclus de fiecare dată și un tur ghidat în expoziție. Participanții au descoperit arta japoneză realizată în perioada Edo, au trecut prin marile teme ukiyo-e și apoi au folosit aceste opere de artă drept inspirație. Fiecare participant a creat o poezie de tip haiku, contribuind la dezvoltarea copăcelului de poezie. Le mulțumim din nou pe această cale tuturor profesorilor care au avut inițiativa de a păși pragul muzeului alături de elevii lor și de a le oferi ocazia să călătorească, măcar pentru câteva ore, în Țara Soarelui Răsare”, afirmă curatoarea.

Arta teatrală din epoca Edo

Despre arta teatrală din epoca Edo aflăm că “teatrul Kabuki își are începuturile direct legate de perioada Edo a Japoniei și este una dintre cele trei forme majore de teatru japonez, alături de noh și bunraku (teatrul de păpuși). Kabuki este o formă de artă teatrală spectaculoasă care implică costume elaborate, machiaj atrăgător, peruci ciudate și, probabil cel mai important, acțiunile exagerate ale actorilor. Mișcările extrem de stilizate servesc la transmiterea de semnificații către public; acest lucru este deosebit de important deoarece se folosește de obicei o formă de japoneză de modă veche, care este dificil de înțeles pe deplin chiar și pentru japonezi. Kabuki datează de la începutul secolului al XVII-lea, când o dansatoare pe nume Okuni (care fusese însoțitoare la Marele Sanctuar din Izumo), a dobândit popularitate cu parodii ale rugăciunilor budiste. Ea a adunat în jurul ei o trupă de actrițe care dansau și jucau. Kabuki-ul lui Okuni a fost primul spectacol de divertisment dramatic de o oarecare importanță conceput pentru gustul oamenilor de rând din Japonia. Toți actorii de kabuki au un yago (nume de scenă ereditar), care este strâns legat de trupa de teatru din care fac parte. În lumea kabuki, trupele sunt organizații ierarhice strâns legate între ele, continuate, de obicei, de generații întregi în cadrul familiilor. Evenimente istorice reale au fost transferate pe scenă. Piesele prezintă adesea conflicte care implică idei religioase precum natura trecătoare a lumii (din budism) și importanța datoriei (din confucianism), precum și sentimente morale mai generale. Tragedia apare atunci când moralitatea intră în conflict cu pasiunile umane. Din punct de vedere structural, piesele sunt compuse de obicei din două sau mai multe teme într-un complot complex, dar le lipsește elementul unificator puternic tipic pentru dramaturgia occidentală. Piesele Kabuki includ o varietate de episoade întrepătrunse care se dezvoltă spre un punct culminant dramatic final”. (Alexandra Ardelean)

Tot în cadrul acestei expoziții, copii de la Frohe Kinder Zentrum au mers în vizită la muzeu și s-au lăsat inspirați de stampele japoneze de pe simeze, pictând după Hiroshige și Hokusai, iar rezultatele au fost deosebite. Vizitatorii muzeului de artă brașovean au avut ocazia de a se înscrie și la tombola ce a avut loc odată cu închiderea expoziției, a cărei premiu se afla chiar pe simeze – stampa „Iubire profund ascunsă” de Kitagawa UTAMARO I, editura Adachi, ediție sec. XX, lucrare donată de colecționarul Av. George Șerban. Câștigătoarea tombolei a fost Anca-Ioana Pop din Brașov, care a participat la unul dintre atelierele de poezie haiku, ocazie cu care s-a înscris la tombolă. Ea a primit stampa și catalogul expoziției „Celebrities of the Floating World”. Se poate conchide așadar că expoziția Celebrities of the Floating World a fost pe deplin valorificată.