Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Educație. Vocabular: fondul comun (FC),fondul expresiv (FE) și fondul savant (FS).

Primit pentru publicare: 19 aug.2016
Autor: Prof. Cristina MAXIM
Publicat: 22 aug. 2016

Vorbitorii limbii române se folosesc de cel puțin trei straturi ale vocabularului:fondul comun (FC),fondul expresiv (FE) și fondul savant (FS).
         Fondul comun cuprinde un ansamblu de cuvinte cunoscute și folosite de toți vorbitorii.Cuvintele din FC sunt întrebuințate în ,,trei ipostaze” ale exprimării obișnuite:literară,familiară,populară.
       Exprimarea literară enumeră foarte multe neologisme și chiar arhaisme pentru a obține o comunicare uneori expresivă,alteori solemnă.
       Cuvintele care nu mai sunt folosite trec în fondulpasiv al vorbitorilor,apoi sunt uitate și abandonate de generațiile mai noi,devenind arhaisme.
     Arhaizarea se realizează treptat,într-un spațiu de timp mare.Pot fi folosiți simultan ambii termeni (cel nou și cel vechi).Astfel coexistau în uz :,,slobozie”concurat de ,,libertate”;,,neatârnare” și ,,independență”.Cuvintele :,,crâșmă”, ,,crâșmar” care sunt  întrebuințate tot mai rar, de vorbitorii vârstnici ,sunt  substituite de :,,bodegă”, ,,bufet”, ,,restaurant”.Unor cuvinte li s-a arhaizat numai unul din sensuri:,,sculă”nu mai înseamnă ,în secolul nostru , ..obiect de preț,giuvaer”, ci  ,,unealtă”, ,,înstrument”,termenul,, vecin ” a pierdut de ,,țăran aservit” denumind acum numai persoana,statul din apropiere.
     ,,Pe lângă concurența dintre un cuvânt mai nou și cel mai vachi ,contribuie la arhaizarea termenilor ,ce denumesc titlurile ,rangurile ,funcțiile,dispariția orânduirilor sociale învechite”.
      Din categoria cuvintelor vechi ,împinse spre arhaizare de sinonime mai noi ,fac parte:,,așijderea”(asemenea); ,,becher”(burlac); ,,bogasiu”(stofă,pânză); ,,cenușar”(copist); ,,fanariu”(felinar); ,,faur”(fierar) ,,macagiu”(acar); ,,ușier”(portar),fur(hoț).
         Dintre cele dispărute cu realitățile sociale care le-au dat naștere:argat ,băjenie,bir, cislă,clacă,danie,haiduc,jupân, lefegiu,jelbar,firfiric,moșier,nadpis,paharnic,pârcălab,spătar,stolnic ,șerb,vistiernic etc.
       Utilizarea unor arhaisme în exprimarea literară este justificată atunci când termenii se referă la realități ale epocilor trecute.Unii vorbitori încearcă să reînvie cuvinte ieșite din uz în scopul de a obține un contur expresiv,neobișnuit al exprimării.
     Cuvintele noi care îmbogățesc vocabularul,fie realizate prin alte mijloace(derivare,compunere),fie împrumutate din alte limbi,se numesc neologisme.
    Neologizarea  este un fenomen caracteristic oricărei limbi și se manifestă și în construcțiile sintactice.Neologizarea are două aspecte :de formă și de sens.Învierea (neologizarea)formelor constă în crearea sau împrumutarea de noi cuvinte .Neologizarea sensurilor se realizează prin atribuirea de sensuri noi unor cuvinte existente în limbă.
      S-au format termeni noi cu ajutorul unor rădăcini vechi la care s-au adăugat afixe noi sau chiar vechi;din fr.,,infraction”avem rom.,,infracțiune”;de la acesta +sufixul -al =,,infracțional”;din fr.,,miniature”(sau it.miniatura)=rom.,,miniatură”.
      Argotismele aparțin unui limbaj special numit ,,argou”(fr. argot).Se înțelege prin limbaj special modul de a vorbi într-un grup ,argoul încadrându-se între limbajele speciale.
    Conținutul noțiunii de argou s-a modificat în timp .Dintr-un limbaj special specific vagabonzilor ,cerșetorilor,hoților,ce a ajuns să fie definit de ,,littre”,la sfărșitul secolului al 19 -lea ,ca ,,o frazeologie particulară,mai mult sau mai puțin tehnică ,mai mult sau mai puțin bogată ,mai mult sau mai puțin pitorească de care se servesc între ei oamenii care practică aceeași artă și aceeași profesiune”.
    Unele cuvinte au fost introduse în argou  din graiurile regionale(pârnaie,pârlitură,cataroi,benga=moarte ,a ciordi,gagică,matol=beat,mardei=bani, a mardi=a bate pe cineva,a mierli=a muri).
    Pornind de la sensurile argotice s-au creat locuțiuni și expresii în limbajul familiar :a fi albastru (ă)=,,a fi rău”(,,situația e cam albastră);a arde= ,,a lovi”(i-a ars două scataloalce);a se ține de bancuri=,,a face glume”.
    Vorbirea populară este puternic impregnată de locuțiuni și expresii care dau nuanța experienței și simțirii poporului.Acestea exprimă înțelepciunea poporului,felului lui de a trăi,de a gândi și de a-și contura exprimarea ,unele fiind ironice,altele fiind amuzante.
     Expresiile care au ,,puternic caracter specific al limbii unui popor ,fiind greu (sau chiar imposibil )de tradus literal într-o altă limbă,se numesc ,,idiotisme”, sau ,,expresii idiomatice”.
     Din fondul expresiv al limbii fac parte cuvinte prin care sunt exprimate conținutul noțional și atitudinea subiectivă a vorbitorilor. Exemple:abis, abject, balamuc, barbar, cabalistic, a canoni, emoție, enorm, epistolie, etate, fanfaron, fantastic,flecușteț, infam etc.
      Pe lângă factorul semantic mai intervin și aspecte de ordin social.Cuvântul ,,jgodie”, folosit în gospodărie poate avea înțelesul de depreciere a atitudinii față de cineva .Termenul ,,paf” folosit ca interjecție ,imită zgomotul produs de o lovitură,capătă sensul de ,,uimit” în expresiile ,,a rămâne paf” sau ,,a se face paf”.
       Unele cuvinte își îmbogățesc fonetica după componența lor fonetică.De  exemplu:,,tărăgăna”(succesiune de trei silabe constituite pe aceeași vocală:(tă-ră-gă-na) sugerează  încetineala cu care se desfășoară acțiunea.
        Onomatopeele formează un fond expresiv special,specific exprimării familiale sau populare.Folosirea acestora conferă creațiilor un grad ridicat de expresivitate și specific.
       Proveniența cuvintelor care formează FE este variată:cuvinte împrumutate din alte limbi (abis ,abject),din argouri(boarfă,pârnaie),și fonmdul arhaic (argat ,grămătic).
     Transformările care se produc în vocabularul unei limbi ,au o legătură foarte strânsă cu dezvoltarea prmanentă a societății,a științei și tehnicii.Fondul savant cuprinde termeni care s-au format din cuvinte împrumutate din alte limbi ,pe cale livrescă,odată cu obiectele și noțiunile denumite.Mulți termeni din FS sunt folosiți de vorbitorii din diferite profesii:aerosol,amerizare;carență,chitină;dermatologie,dozimetru;ecluză,electroterapie.
      Tot din FS fac parte și cuvintele din terminologia profesională.
       Această compartimentare a lexicului nu sprijină ideea că acestea sunt delimitate foarte bine.Cuvintele circulă dintr-o zonă lexicală în alta ,schimbându-și valoarea semantică , ,,înnobilându-se sau depreciindu-se „,funcționând după cum vorbitorii participă afectiv la comunicare.
Bibliografie:Vasile Șerban,Ivan Evseev,    ,,Vocabularul Românesc Contemporan-schiță de sistem-„,Editura Facla,1978.


Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 27 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5