ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 05 Aug. 2018
Autor: Mircea DAROȘI, Bistrița
Publicat: 05 Aug. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Emigrantele, o carte a realității contemporane

          Romanul ,,Emigrantele” se înscrie pe linia literaturii cu puternice reflecții asupra destinului oamenilor și a  provocărilor inerente ale vieții. Din cele 9 cărți ale scriitoarei Dora Alina Romanescu , două sunt intitulate „Pe drumul dorului și al destinului” și ,,Jocul destinului” , dar și celelalte sunt povești tulburătoare despre ființa umană : Dealul comorii ,Gara centrală, Blestem, Distanțe, Elmira Mahmudi, o lacrimă pentru eternitate și Singur prin viață. ,,Emigrantele” este romanul maturității sale literare, care  vorbește despre fenomenul emigrării post-decembriste. Dora Alina Romanescu intră cu succes în spațiul acestui gen de literatură, găsindu-și un loc de cinste alături de cei care au evocat în scrierile lor marea dramă a instrăinării, începând cu Panait Istrati și până la scriitorii contemporani : Costel Crângan, Vasile V.Popa, Dorian Florescu, Marian Mălaicu Hondrari, Mihai Buzea și alții. Ea pătrunde în detaliile peisajului uman  în care personajele sale se mișcă și trăiesc, își caută norocul și rostul în viață, plătindu-și tributul pentru acest exercițiu al vieții. Folosind o tehnică literară proprie, în care discursul narativ are o deosebită valoare estetică și morală, ea reușește să redea nuanțele acestei înstrăinări, dar mai ales să pună accent pe umbrele fenomenului care a bulversat o lume întreagă.

         Protagonistele romanului sunt femei, așa cum ne sugerează chiar titlul, ființe cu suflet nobil, dar trecute printr-o experiență dureroasă, înfruntă cu îndărătnicie viața, grație caracterului lor puternic. Romanul cuprinde trei părți distincte : Maria, Patrizia și Miruna, dar luate împreună formează un tot unitar prin conținut și prin modul de abordare a subiectului. Experimentul său literar are un câmp larg de cuprindere a realității care se îmbină armonios cu ficțiunea într-un  stil coerent și cursiv, fără prea multe înflorituri .

       Maria și Miruna sunt românce din Dobrogea ale căror destine aproape că se suprapun prin  evoluția întâmplărilor, al drumului parcurs, dar mai ales prin drama lor existențială. Amândouă s-au născut la sat. Maria termină  Școala profesională de alimentație publică din Mangalia, dar marea ei dorință era să urmeze o facultate, să facă masteratul, să se împlinească din punct de vedere profesional, ceea ce se și întâmplă mai târziu. Pe vremea când își făcea stagiul de practică pe litoral, se îndrăgostește de Cristian, un tânăr din Cluj, iubire care, după 4 ani se încheie cu un eșec. Cea mai mare lovitură o primește însă din partea lui Matei, tot din Cluj, care îi reaprinde în suflet flacăra iubirii, dar se va stinge la fel ca cea dintâi. La recomandarea unei prietene, pleacă în Germania unde o îngrijește pe doamna Patrizia, afectată grav de o boală și de indiferența soțului ei, reușind să-i amelioreze situația prin cunoștințele  de psihologie acumulate în facultate, pe care abia acum și le pune în practică. Ajunge apoi în Spania, trecând prin multe încercări ale vieții și în cele din urmă îl cunoaște pe Carlos, omul care îi schimbă suferința cu dragostea lui.

         Miruna provine dintr-o familie sărăcăcioasă și dezorganizată. Este deosebit de inteligentă și își dorește să ajungă învățătoare, dar necazurile o copleșesc și la o vârstă destul de fragedă se căsătorește cu Săndel, ,,pentru a scăpa de indiferența mamei sale și de răutatea iubitului ei ”. Din căsătoria lor rezultă o fetiță, care va deveni simbolul existențial al Mirunei. Omul care i-a declarat iubire eternă de când s-au cunoscut, se dezumanizează, devine  alcoolic și afemeiat, se comportă diabolic cu soția sa, o maltratează într-un chip animalic, fapt ce le cauzează despărțirea. Pentru a-și putea ajuta fiica să-și termine studiile, Miruna se duce în Spania, unde este îngenuncheată, umilită și striviă de greutăți, de răutatea celor din jur, dar rezistă cu îndârjire, până când soarta îi aduce în cale pe Valentin, care își are și el povestea lui și, împreună își vor găsi fericirea.

         Romanul are o structură bine închegată, iar limbajul folosit este deosebit de rafinat. Autoarea își privește retrospectiv personajele și le conturează după o psihologie aparte, cu bune și cu rele, cu defecte și calități, cu virtuți și vicii, cu neajunsuri și împliniri, cu dezamăgiri și bucurii. Sunt portrete individuale, dar și de grup  care se desprind din sufletul său. Pentru fiecare găsește trăsăturile care i se potrivesc. Celor pozitive le dă culoare și lumină, le insuflă încredere în propriile lor forțe, sunt admirate pentru frumusețea lor sufletească, pentru curaj și puterea de-a se confrunta cu realitatea crudă. Pe cele negative le conturează în linii sumbre, dar cu o artă inconfundabilă.  Caracterul moralizator al evocărilor sale ne duce cu gândul la actul pedagogic de care autoarea își aduce aminte cu nostalgie și face involuntar sau voit trimiteri la valorile morale de ieri și de azi. Talentul incontestabil, iubirea de oameni și credința în Dumnezeu sunt elementele care o definesc pe scriitoarea de la malul mării, originară din Ținutul năsăudean. În cuprinsul romanului se află multe eseuri cu un profund caracter religios, care emoționează pe cititor.

          Dora Alina Romanescu este un fin analist și psiholog al fenomenului social pe care îl îmbracă în haina de sărbătoare a scrisului său. Este o maestră a peisajului  natural, oferindu-ne frumoase descrieri a litoralului românesc, dar și a Ardealului său de origine. ,,Emigrantele”este un roman cuceritor prin mesaj și acțiune, puternic ancorat în realitățile contemporane.

Mircea Daroși