Zilele acestea am primit de la scriitorul Răzvan Ducan două volume de poezii cu două dedicații olografe, care mă onorează! Redau doar unul:„Reputatului și prolificului scriitor de anvergură națională, Al.Florin Țene, acest Eminescu din visele mele comunicante. Cu prețuire.ss.Răzvan Ducan, 30 ianuarie 2025. ”

• Răzvan Ducan este un scriitor polivalent ”cântând„  maestos la mai multe ”instrumente ”literare, de la poezie, eseu, proză, jurnalism etc.S-au scris, chiar, cărți despre opera acestuia, semn că talentul scriitorului este apreciat de confrați și cititori.
• Titlurile celor două volume de poeme au o încărcătură eminesciană:”Eminescu la Viena- eliberarea din steretip ” și ”Tricoul cu Eminescu ”, apărute la Editura ”Vatra Veche ”, prima în 2024 și cealaltă în 2025.
• Volumul ”Eminescu la Viena-eliberarea din stereotip ” se deschide cu o prefață semnată de Nicolae Băciuț care subliniază că poetul Ducan ”s-a lăsat prins în mrejele istoriei, extrăgând de-acolo momente dintr-o tinerețe a celui ce  avea să fie distins ca” românul absolut”, ca ” omul deplin al culturii române”!
• După care urmează poemul ”Scuza României ” având strofe de câte două versuri  și rimă pereche în care dezbate spusele lui Cioran că” Eminescu este scuza româniei.”
• Încercând și o pană de eseist alături de lira poetică, Răzvan Ducan este o fenomenalitate  creatoare de intelectual, așezând inspirația sub”pana” lui Eminescu, despre care spune cu durere în suflet: ”Chiar și-n rutină te voi cânta… ”. poem amplu format din catrene cu rimă pereche, dar versurile unu și trei fără rimă, pentru a avea libertatea de ași derula ideile:”Voi căuta-n privirile lăsate pe clădiri,
• Acum sub straturi de zugrăveală,
• Ca să încerc să văd prin ochii tăi,
• Diagnosticul lucidității, ca pe-o boală ”
• Răzvan Ducan prin poemele sale face o călătorie ideatică prin opera eminesciană, dar și urmând imaginativ ”potecile ”străbătute de pașii lui Eminescu prin țară și Europa:”Icoana de la Nicula la Stephansdom 
• Nu e ea, dar parcă-i ea, in rem,
• Nu se aude, dar parcă se-aude:
• ”Am venit, măicuță, ca să ne vedem…”(Icoana de la Nicula, la  Stephansdom).
• Totul e la poet un aspect purificat (faciesul e neschimbat, dar cafeneaua de la Viena ne îmbie ), unde timpul a stat pe loc și veșnicia se instalează:”Una pe care moartea a uitat-o, 
• Și la fel, sistematizarea Primăriei, 
• Unde generații de păianjeni,
• I-au țesut netulburate colțurile vriei. ”(Voi cânta o cafenea la Viena ).
• Poetul  practică un patetism retrospectiv în poeziile din acest volum, experimentează toate coardele lirei, meditează imaginativ ca Fr.Ponge la veracitatea lumii imaginilor (făcând o lirică a epistemologiei ), așa cum o face și în cel de-al doilea volum, intitulat”Tricoul cu Eminescu ”., care și acesta se deschide cu o prefață semnată de distinsul poet și editor Nicolae Băciuț.Acesta esențialisează:” Tricoul lui Eminescu este încă unul din exercițiile de admirație ale lui Răzvan ducan pentru eminescu, un elogiu adus poetului, având ca pretext concretețea sintagmei, adică un tricou cu chipul lui Eminescu, pe care poetu îl poartă adesea (… )”
• Acest tricou e un  obiect preferat poetului  dintr-un interes notabil pentru simbolistica lui și inteligibil pe calea erudiției:”Sunt un tânăr bătrân ce umblă vara,
• Cu poza lui Eminescu pe tricou,
• Pentru că în adâncul poeziei sale am privit,
• Și nu mi-a revenit privirea ecou. ”(Tricoul cu Eminescu ).
• Eul poetului vibrează la fiecare clipă, în fiecare zi e alt om în sărbătorile calendarului, Sfinții iau forma unor sunete Sfânta Maria este cea ireală a repetiției,  Brâncoveanu este creștinul absolut, Eminescu e o figură mitologică, și de ziua lui poetul Ducan îi v-a purta numele.Acest poem, intitulat ”De ziua Sfintei Mării ” îl definește pe autor.Inspirația este aici curat originală, această utopie creată rațional, ține o clipă sau cât o poezie, are lapidaritatea inspirației și este însuși actul de a crea.Poetul meditează pretutindeni pe unde pașii eminescieni au umblat și chiar reveria lui se oglindește în noțiuni, exprimând o ipoteză eseistică despre viața lui Eminescu:”Iată și pretextul, Vienă,
• De a te descoperi, nemijlocit prin el,
• ”Sfântul preacurat al ghiersului românesc ”,
• Hyperion -ul dintre pământ și cer.(Ce impresii port despre Viena? )
• Esența poetică a lui Răzvan Ducan e totuși a unui inefabilist, iubitor de originar.El vorbește în perifraze, ușor gongoric, înconjurând pe Eminescu de o sferă de asociații care formează poezia însăși.Nu odată, ci în amândouă volumele, poetul se bizuie pe o singură impresie, pe teza eminesciană, pe un principiu multiplicat în imagini nenumărate ca un obiect într-un sistem de oglinzi.
• Universul e la Răzvan Ducan multiplicarea inalterabilă a tot ce s-a spus despre Eminescu, a unui singur principiu, de iubire, creator prin marile oglinzi ale eminescului și ale rațiunii.
• Al.Florin Țene