Tănase GROSU

EORDE

Insignifiant! Insignifiant! Insignifiant!
Esențial doar, esențial, esențial!
Străbătut-a veacurile dorința ardentă
a unei safar spre începuturi, spre marele Nimic:
Apocatastasis pantou, o refacere a evoluției,
a începutului tuturor lucrurilor, o decartare a Binelui,
o sfărâmare a tiparelor, a nemișcării, o deschidere
a rezervorului urieşesc al fericirii pure.
Ti de tis ? Ti d’ou tis? Ti de tis ?
Dotați am fost cu sublima vocație: Viața !
Uitata-am parfumul de rai. Oare când îl vom recăpăta?
Ne lipsește efortul suprem, atemwende.
Am făcut socoteala ? Viața ne rezolvă totul?
Manus animam pixit.Totul începe c-o imrun,
Apoi dibuim echtva, căci prin branele și ligamentele
naturii ne strecurăm dintr-o nebuloasă incertă;
prin această lume trebuit-a să călătorim cu toții.

La borna zero a începuturilor, pământul împânzit fu
de magnifice şi nepătrunse păduri de cedru, eucalipţi,
dafini, tsuga, sequoia, ficuşi-de-cauciuc, conifere,
ferigi arboricole, şi…..câte şi mai câte….
O galerie vegetală pentru mastodonţi, bizoni, karibu, mastodonţi,
elefanţi lânoşi, mufloni, leoparzi uriaşi, antilope Mangalla, mamuţi,
gazele Kob cu urechi albe, pline de graţie şi eleganţă…..
Imperiul preeriilor fost-a cucerit de graminee,
plante cu flori, unele aromatice, altele toxice…

Cel mai discret, aparent umil, alături de licheni,
s-a ivit muşchiul de pădure, dureros de verde,
smarald noptatic precum umbra arborilor seculari.
2
S-a târât în îmbrăţişarea pământului, invaziv, cucerind totul,
pădurile, suprafeţele aspre ale rocilor, acoperind
procesul de descompunere a arborilor bătrâni, devoraţi de vreme.
Au însăilat adevărate covoare, îngemănând milioane de plantule,
cu haine de ramură de brad, plini de capsule seminifere.
Muşchiul a escaladat munţii, până la mari înălţimi.
S-a prelins ca o târâtoare pe trunchiurile de conifere şi foioase,
pe marginea lacurilor, râurilor, cascadelor; oriunde se infiltra
apa se ivea, în marş lent şi penetrant, această plantă minune.
Treptat a cucerit şi mlaştinile, areale generoase în coasta
câmpiilor, pe lângă şoproane pe ţiglele caselor pretutindeni.
Oferă găzduiri insectelor, fiind pat de încolţire pentru
multe alte plante, adorând ploaia, ceaţa, roua, bruma, zăpada.
Muşchiul este permanent în osmoză cu elementele
naturale, organice şi neorganice, protejând natura şi aerul.

Lumea te surprinde cu frumuseţea şi capacanele ei.
O, Caliope, visul meu sângerând angoase,
impuls îmi dă şi-mi şerpuieşte abil calea!
De-aş putea, deodat’ , să mă metamorfozez instant, miraculos,
în muşchi de pădure, toţi să mă cunoască aparent
dar să nu mă ştie, să străbat vârstele prin sita fericirii
fără să deranjez pe nimeni, să ating uşure şi extatic
lucrurile fără să mă rănească sau să-mi curme zborul,
să cunosc fericirea, fără balizele necazurilor şi pierderilor!
De fapt, e doar o himeră. Viaţa îmi va rezolva
Totul, iar eternitatea (sigur) nu-mi bate la uşă.
Moartea ne scrijeleşte viaţa întotdeauna de două ori.