Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr. 5 (149), Mai 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Epigrame și epigramiști din Est, valabili și-n Vest

Primit pentru publicare: 27 Mai 2021
Autor: Octavia BUHOCIU, redactor – Rev. Luceafărul
Publicat: 28 Mai 2021
© Octavia Buhociu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Epigrame și epigramiști din Est, valabili și-n Vest

Cum stați la capitolul epigrame ? Totdeauna i-am invidiat, ca să zic așa, pe cei capabili să ironizeze, satirizeze în 4 versuri, de cele mai multe ori, o situație, un fapt, un caracter omenesc, negative, în special, din perspectivă generală sau temporală.

Un studiu foarte bine documentat, cu o bibliografie științific prezentată și sigur folosită, demn de un masterat măcar, dacă nu și doctorat în materie de epigrame românești este : « Tradiția moravurilor… Moravurile tranziției…  epigrama înainte… și…după Decembrie ‘89», 297 pagini, apărut la Editura Geea, 2018. Autorul este Nae Brădățeanu, profesor și inspector școlar de educație fizică.

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, 1998, « epigrama este o specie a poeziei lirice, de proporții reduse, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situații, etc și se termină  printr-o poantă ironică ».

Din cuprins remarc prezentarea cronologică a precursorilor epigramei românești (N. Olahus, A. Cantemir, I. Văcărescu, A. Pann, C. Bălăcescu, G. Alexandrescu, D. Bolintineanu,  fiecare cu câteva exemplificări de epigrame. Lui Cincinat Pavelescu și lui Păstorel Teodoreanu  li se acordă spațiu mai bogat (viața, opera, exemple din abundență).

Mulți scriitori romani consacrați în alte genuri literare  au scris și epigrame reușite : Vasile Alecsandri, Tudor Arghezi, I. L. Caragiale, Otilia Cazimir, Panait Cerna, Mihai Codreanu, George Coșbuc, Mihai Eminescu (« De poftiți la nemurire/ Câtă am, o vând acuși,/ Ca să cumpăr dragei mele/ O pereche de mănuși… »), Elena Farago, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Ion Minulescu, Alexandru Vlahuță…). Nae Brădățeanu se ocupă și de prezențele feminine în epigramistica românească : Elena Bassu, Florica Boțu, Angela Chiuariu (« Sfatul vostru-atât de înțelept,/ Din păcate nu pot să-l accept:/ Intre epigrame și chiftele,/ Ultimele-mi ies cu mult mai rele ! »), Margareta Faifer, Cristina Messa, Liliana Neagu, Olimpia Todoran, Sanda Toma, Rodica Tott,…

Două familii de mari epigramiști au fost Paveleștii (Ion, Mircea) și Ionestii-Quintus : Ion G., Nelu, Mircea, magistrat și senator (1917-2017).

Un capitol este dedicat definirii acestei specii a poeziei lirice, epigrama, de către specialiști în materie : Corin Bianu, Alexandru Clenciu,  Al. D. Fundu ianu, Ion Grigore, Gh. Hreapcă, Tudor   Mușatescu, Al Piru, Mircea Trifu, George Zarafu, …
Și mai mult de jumătate din volum este alocată, pe capitole, politicii ( legislativă, executivă, judecătorească), apoi puterii judecătorești, presei, învățământului, in/culturii, mediului înconjurător, limbii romane, sănătății, momentului decembrie 1989, crizei morale, familiei, pensionarilor, sportului,,, și vă mai las și vouă multe alte surprize.

Cu modestie, poate prea multă,  Nae Brădățeanu iși introduce și propriile creații, « Și eu », « Eu », « Păreri personale », care sunt pe  ideea in discuție :
Vinul și apa
« În cramă, la degustare,
Am făcut o constatare :
Dacă vinu-i bun, îndată
Ți se face gura apă. »

Deșteptul și prostul
« Afară de sfânta prostie
Sunt amândoi egali trupește ;
Deșteptul știe ce vorbește,
Prostul…vorbește ce nu știe. »

Dacă magistrații, avocații au dominat printre marii epigramiști, mai ales în perioada interbelică, cititorii au fost și pot fi de orice profesie, deci și noi, acum. Mai ales că avem o antologie atât de reușită și documentată, mulțumită unui profesor.

PS : O notă personală, familială :

 Când e bună epigrama ?
« Ca să nu se-ntâmple drama,
După cum îmi dau eu seama,
Atunci îi bună epigrama
Când îi lipsește de tot teama ». (Iuliu C. Buhociu, 1925-1992)