— Erai —

• Erai un vis încântător, feeric,
• Ce liniștea mi-o răzvrătea mereu
• Și-aveam o teamă a nu fi himeric,
• Căci te doream dar – sufletului meu.
• .
• Erai frumoasă, fragedă și blândă
• Cum e natura-n zilele lui Mai
• Sau cum e luna-n nopțile-i de mândră –  
• C-atunci când te-admiram mă eclipsai !
• .
• Dar între noi zăcea acea distanță
• Ce însă ea făcea să nu mă știi
• Și dintr-un gest de simplă cutezanță
• Un trandafir din parte-mi ți-oferii. 
• .
• Nici nu-mi venea a crede de-ndrăzneală
• Și mult mai mult că tu mi-ai mulțumit – 
• Cea de o frumusețe ireală
• De care eu eram îndrăgostit.
• .
• Și nici credeam c-un trandafir amorul
• Ți-l pot trezi atât de abisal
• Când îți mărturisi că ești izvorul
• Unor poeme-n al meu ideal.
• .
• Și astfel, cum rămas-ai adorata
• Care pe zi ce trece-ai devenit
• Din ce în ce mai mult preaînsemnata
• Destinului meu mândru și-mplinit,
• .
• Bătrân te țin de mână și acuma
• Și-n ochi adânc eu încă te privesc
• Cu-aceeași dulce dragoste cum numa’
• La tineri vezi când buzele-și lipesc.