Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.11 (143), Noiembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Esențialul este să  nu îmbătrânești niciodată

Primit pentru publicare: 01 Nov. 2020
Autor: Teodor EPURE, redactor Revista Luceafărul
Publicat: 02 Nov.  2020
© Teodor Epure, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Esențialul este să  nu îmbătrânești niciodată

Oamenii pe care nu-i uităm niciodată sunt mai ales cei care ne-au ieșit în cale la răspântiile vieții și uneori cu blândețe, alteori cu înțelepciune, ne-au călăuzit pe drumul nostru. Ei ne învață să citim toate cărțile, ale locului nostru în această țară și în istoria ei, ale locului nostru în lume și în istoria ei, ale îndatoririlor care le avem față de bătrâni și față de părinții noștri. Indiferent de vârstă, oricine vorbește despre profesorul său că a avut norocul să studieze cu cel mai bun, cel mai învățat și cel mai omenos dascăl. Fără nicio îndoială această atitudine reprezintă o realitate: noi toți am învățat și învățăm cu cei mai buni profesori. O clipă dacă am închide ochii este suficient să-l avem în fața noastră: pe cel care ne-a dăruit lumină din lumina lui, deschizându-ne ochii minții pe cel care a pregătit și format mulți oameni. Un asemenea luminător îl găsim în persoana profesoarei Honciuc Karmen-Brîndușa. Doamna profesoară Brîndușa s-a născut aici în Vorniceni în familia unor oameni care au făcut eforturi ca toți copiii lor să învețe carte. Aici a urmat cursurile școlii primare și gimnaziale continuând  cursurile liceale la Liceul ,, Mihai Eminescu” din Botoșani. Din pasiune pentru școală Brândușa a predat la început ca profesor suplinitor de limbi străine la Școala Generală Nr. 1 din Vorniceni.

În anul 1994 a susținut examenul de admitere la Universitatea ,,Ștefan cel Mare” din Suceava specialitatea limbă franceză- limbă engleză.

A debutat ca profesoară calificată de limbi moderne la Școala generală Nr. 12 din Botoșani, unde a trăit bucuria primelor succese profesionale, dar mama sa, o femeie îndrăgostită de meleagurile natale i-a zis să vină în satul său să dea lumină la copiii vecinilor, rudelor și altor copii din sat. Rugămintea mamei sale s-a îndeplinit. Brândușa revine în sat ca profesoară de limbi moderne la Școala generală nr. 1 Vorniceni ca să facă ceea ce este mai important, adică educație, să învețe pe copii să nu mintă, să recunoască deschis adevărul, să iubească frumosul, binele, să-și iubească satul, țara. Ajunsă la școala vorniceneană în urma concursului de titularizare, a pornit hotărâtă să-și legitimeze, fără întârziere, apartenența la colectivul bine închegat al acestei unități. I s-a încredințat o clasă numeroasă, cu elevi care căutau să-și impună personalitatea, ducând o muncă laborioasă pentru a forma un colectiv omogen. Convinsă că educația este un proces îndelungat și complex, că formarea unui colectiv omogen nu se poate realiza decât cu sprijinul celorlalți profesori și cu ajutorul părinților, ea însăși s-a apropiat mai mult față de elevi și cu înțelegere și căldură a cunoscut mai bine particularitățile lor individuale, iar roadele muncii sale s-au văzut mai târziu.

Totdeauna a socotit că un adevărat diriginte nu trebuie să fie distanțat față de elevi, ci să discute cu ei orice pe tonul cel mai apropiat, să le fie un bun prieten, adevărat părinte și sfătuitor cu experiență.

Este exigentă cu ea însăși, dar și cu elevii săi. La intrarea în clasă uită problemele propriei sale ființe și aflată în fața tablei joacă cu toată forța și priceperea piesa pe care o are planificată, căci nu există muncă mai fierbinte decât în fața celor mai exigenți judecători, judecată care nu este cea de apoi, ci cea de fiecare zi. A continuat și continuă să-și perfecționeze activitatea didactică, să fie la curent cu tot ceea ce este nou în domeniul educației susținând examenul de definitivat în anul 2006, examenul pentru obținerea gradului didactic II, cât și examenul pentru obținerea gradului didactic I. Ca dirigintă, amintește mereu elevilor cu care lucrează să vină la școală, ca să-i vadă reușiți în viață, să rămână în România, să muncească și să facă ceva pentru această țară, pentru că ei plâng de dorul părinților și suferă foarte mult.

Face parte din intelectualii care s-au născut, au copilărit în mijlocul sătenilor și au cultivat sentimente alese față de acest pământ, aici în țara lui Eminescu, Sadoveanu, Luchian, Ion Creangă. Se simte mereu tânără mărturisindu-mi ,,Cred că esențialul este să nu îmbătrânești niciodată în fața copiilor, să nu obosești tu ca să nu-i obosești pe ei. De aceea profesorul trebuie să fie blând, tandru cu copiii, calm și protector, cult pentru că orice s-ar spune profesorul trebuie să fie omul de cultură, să îndrume competent pașii tinerilor, azi deosebit de precoce și curioși!”