Festivism desuet de Ziua Naţională

                                                              Alina Cojocaru

            Petrecere mare de Ziua Naţională a României! Românul, hotărât şi entuziast cum îl ştim, că doar ,,de la Râm ne tragem” toţi, a ieşit în toate oraşele ţării să guste din licoarea solidarităţii, descătuşată de sentimentul naţional. Festivităţile, paradele militare, demonstraţiile de forţă ale armatei, desfăşurate în zona Arcului de Triumf din Bucureşti, ne-au creat sentimentul că aparţinem unui popor puternic ancorat în realităţile timpului, sensibil la zestrea lasată de înaintaşi, capabil să scruteze prezentul, între altele, şi cu demnitate.

            Pe de altă parte, incidentele, care au condimentat atmosfera la acest 1 Decembrie, se justifică prin aceea că, şi într-o zi sfântă pentru Poporul Român, oamenii nu pot evada dintr-un prezent sufocant, marcat de o sărăcie de care prea puţini suntem străini. Ironia face ca tocmai huiduielile şi scandarea unor lozinci de tipul ,,Aţi distrus România!”, ,,Hoţii!”, ,,Ruşine! Ruşine!”, ,,Trădătorilor!” să fi fost singurul moment adevărat al zilei. Aş fi uşor contrazisă dacă prosperitatea n-ar fi o fata morgana pe ale noastre meleaguri, sau măcar dacă Armata Română ar fi competitivă; cunoaştem însă cu toţii starea economică a ţării şi faptul că metamorfozele din sistemul de apărare, de după evenimentele din decembrie ’89, au îngenunchiat Armata Română. Exemple ale slăbirii capacităţii de apărare a Armatei Române sunt nenumărate, dar voi revela doar unul, ascuns mass-mediei de liderii din Apărare: în urmă cu câţiva ani, cu ocazia unor operaţiuni aeriene ale Alianţei Nord-Atlantice în Marea Nordului, prevăzute să se desfăşoare la altitudinea de 10 000 metri, operaţiunile planificate au suferit modificări substanţiale pentru că aviaţia românească, parte a proiectului, nu făcea faţă turbulenţelor atmosferice, şi, ca atare, s-a coborât etajul de zbor la doar 5 mii de metri…

            În schimb, stăm excelent la nivelul ,,serviciilor”, de vreme ce – fapt unic – i-am putut admira în toată splendoarea pe  băieţii cu ochi albaştri, chiar la Ziua Naţională. Probabil şefii lor – pentru care Ziua României s-a pasat, iniţial, cu surle şi trâmbiţi pe 30 noiembrie! – euforici după nesperatele creşteri salariale, au uitat că ,,serviciile” fiinţează peste tot în lume într-un cod al discreţiei… Cu nimic mai bun la români decât Codul Tăcerii – meticulos practicat în întâiul teritoriu ocupat de romani, în bazinul mediteranean, de la Primul Război Punic încoace –, dacă mă gândesc fie şi numai la microfonia pe care (adesea) suntem obligaţi să o digerăm, când ne sunt ascultate telefoanele, minunatul cod al discreţiei ,,serviciilor” ne-a transmis, printre paşii ,,puterii din umbră”, că afişarea transparenţei de la 1 Decembrie 2011 nu are legătură cu siguranţa naţională, deoarece suntem sub umbrela N.A.T.O., ci cu acela de a confecţiona dosare pentru zile negre…

            Dar uite că m-am depărtat de esenţa Zilei Naţionale şi mi s-a făcut foame! Doamne, fasolea cu ciolan îmi dă peste cap papilele gustative! Ce poţi să mai spui, când vezi legiuni întregi de urmaşi ai Romei, care îşi dau coate pentru un polonic de fasole cu ciolan? Semnificaţia Naţională a zilei de 1 Decembrie poartă un nume trist: sărăcia! Iar sărăcia, peste tot în lume, dezumanizează! Adevărul din spatele festivismului afişat la Ziua Naţională e acolo, în farfuria de plastic, gratis oferită de ,,generoasele” autorităţi ale statului românului, care, după ce ,,şi-a pus stomacul la cale” a plecat în lume bucuros…

            Am auzit în mass-media, imediat după ziua invocată, replici stupide, cum că alte naţiuni (japonezii cel mai adesea) aveau după al II-lea Război Mondial atâta orgoliu şi demnitate încât nu primeau mila nimănui. Da, dar japonezilor, chiar înfrânţi, nu li s-a pângărit demnitatea, pe când la noi, românii, siluirea corpului ori a conştiinţei s-a practicat, cu scurte întreruperi, de-a lungul întregii istorii. Urmare a acestui fapt, am ajuns astăzi – când stăpânii marilor cancelarii ale lumii dictează drumul pe care, din perspectivă naţională, trebuie să-l parcurgem – să identificăm semnificaţia momentului astral al naţiunii române, de la 1 Decembrie 1918, în perspectiva a ceea ce se va petrece… la partea a doua – fasolea, ciolanul şi aghiazma…

Alţii sunt de vină, istoria în care ne-am format, ori incapacitatea noastră de a ieşi din zgura vremurilor? Poate-mi va oferi un răspuns întâlnirea cu singurul român, în viaţă, născut pe 1 Decembrie 1918, Constantin Ciolan din Botoşani…