Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Fetele domnului Oprea

Primit pentru publicare: 29 Febr. 2020
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 29 Febr. 2020
© Ion Istrate, © Revista Luceafărul

Fetele domnului Oprea
O notiță despre cartea ,,Fete, Fete…”, Ion N. Oprea, Adjud: Armonii Culturale – 2020

Titlul acestui demers de opinie m-a dus cu gândul la ,,Fetele doamnei Fazilet”, un film turcesc rulat în serii pe unul din posturile tv, de unde se desprinde ideea emancipării femeii, în accepțiunea ca fiecare să vrea a obține ce i se cuvine de la viață. Văduva Fazilet Hanim, în rol Nazan Kesal, trăiește în sărăcie cu cele două fiice, Ece (Afra Saracoglu) și Hazan (Deniz Baysal), lucru pe care nu-și-l acceptă și recurge la o strategie, des întâlnită, pentru ieșirea din infernul vieții, acceptând un alt fel de infern prin a-și jertfi pe fiica cu abilități de modeling.

Fetele domnului Oprea nu sunt diferite ca atitudine morală, frumusețe, talent și avuție. Sunt o diversitate a feminității!  Fazilet și fiicele sale regăsindu-se printre aceste modele.
Când am primit și citit cartea ,,Fete, Fete…” scrisă de Ion N. Oprea, Adjud: Armonii Culturale – 2020, mi-am pus întrebarea: Este domnul Ion N. Oprea un feminist?  Ion N Oprea, e cert, este un feminist, atitudine descoperită și de alte scrisuri ale domniei sale, multe dintre ele publicate și în revistă – Luceafărul. Citind această carte, sunt convins că Ion N Oprea este inițiatorul și fondatorul unei demers feminist, care să amplifice mișcarea, deja globală, pentru emanciparea femeii și extinderea drepturilor pentru ele. Și în baștina lui Eminescu există această opțiune! Dar mă feresc de gestul fălicios și falic al  Medeii Iancu, când mă refer la Teodor Jacotă, botoșănenul nostru, poet consacrat, adeptul unui astfel de demers social. In cartea de epigrame ,,trei elene”, Botoșani: Agata – 2019, Teodor Jacotă critică sistemul politic și administrativ, unde femeia este folosită ca mijloc sau ca sursă de influență. Pentru aceasta a găsit un titlu, o metaforă sugestiv și inspirat aleasă, de a transmite primul mesaj despre sensul temei abordate, în conținutul acestei cărți cu valoroase epigrame, ca o atitudine împotriva unui profil uman și, de aici, îndemnul pentru a respecta egalitatea în drepturi sociale. Și sigur, T Jacotă, cu cele ,,trei elene”, socotește femeia sub un alt unghi și anume acela de a simboliza rolul ei în politică, administrație și viață socială, în contextul unei plăgi de dominare a acțiunii bărbătești.
Titani ai culturii universale, precum Spinoza, Kant, Descartes, mari solitari, nu au rezistat indiferenței. Kant nu s-a mărginit, doar, numai la meditație, observație și interpretare, dar a avut și un flirt sentimental după vârsta de șaptezeci de ani, iar Spinoza, creatorul sintagmei ,,Amor intellectualis”, la fel, sau Descartes a avut un copil natural.
Ion N. Oprea, în cartea de care am pomenit, susține această doctrină pentru o acțiune generalizatoare și eficace de emancipare a femei și a scris-o din plăcere, după cum își denumește titlul părții introductive. Dar mai avertizează că, fondul conținutului ar putea să satisfacă unele gusturi ale consumatorilor de can-can istoric de pe la curțile domnești de altă dată, când prioritară a fost plăcerea trupească. Conținutul cărți este însă interesant și important, aici găsind suficiente informații biografice și întâmplări grupate în capitole și titluri sugestive, cum, de exemplu, ”Vieții scandaloase. Curtezane, concubine și amante celebre”, …, ”Alte fete-fete… din cărțile citite”  unde se dedică pagini personalităților culturale-artistice cunoscute în lumea contemporană. În felul acesta autorul limpezește meditația artistică și științifică de diletantismul nociv pe care îl generează perfid șmecheriile noastre față de femeie.

Până la urmă, cartea fiind cu iuțeală răspândită, cititorii se clarifică și se nasc atitudini. E nevoie de cugetare! Și, pentru aceasta, citez reflecțiunea poetei Dr. Teona Scopos ,,… de la facerea lumii încoace, femeia este iubită, criticată, adorată, cântată, lovită, preamărită, arsă pe rug și tot așa…, cum există și bărbați pe lume (creați tot de bunul Dumnezeu). Totul e posibil! De-a lungul istoriei au fost destule Mata Hari și mai puține Marie Curie, dar să întrebăm bărbații de ce?!… Cum Biblia și toate cărțile de căpătâi au fost scrise de bărbați, cum accesul femeii la învățătură s-a făcut de vreo sută și ceva de ani încoace, lucrurile se explică. Important este că femeia poate fi și bună și rea, ca oricare altă ființă de pe pământ. Iar atunci când este bună, muncește, iubește, dă viață, dă culoare lumii unde își duce traiul.”