Fie,  ce-ar fi, LĂUTARUL tot asta rămâne, indiferent unde trăiește el la nunți, botezuri este statornic – „Datestar chaveste. Poveste lăutărească” de Iulian Ignat, Editura Institutului Cultural Român, selecționată pentru revista Formula AS, comentarii nu prea potrivite de data asta de Adriana Bittel, Registrul cu muzicanții de la Iași o contrazice

• Cartea cu numele din titlul aparține lui Iulian Ignat, publicist la Formula As, care și de data asta, scriind despre breasla lâutarilor realizează un istoric al lor. Demn de cunoaștere, mai ales că o ia la concret, aducând în prim plan și pe lăutarii de Iași , pe cei din satul 7 prăjini, de la comuna Cozmeșri-Huși,  de la blocul C1, Iași, cu care specialiștii ne- au făcut vestiți pe întreg mapamondul.
• „Cine  n-a auzit de exemplu, scrie Adriana Bittel în revista cu numărul 1593. de Fanfara Zece Prăjini  (descoperită și promovată de Speranța Rădulescu și  Horia Brenciu) care a cucerit în turnee Elveția, Franța Belgia,  Grecia, Olanda, Germania, sau de Taraful Haiducilor din Clejani care umplea Sala Palatului din București cu ecouri entuziaste în presa  internațională, din Europa și până în SUA, Japonia, America de Sud?”.
• Prin ceea. ce realizează. „Iulian Ignat e conștient că, prin adiționarea, conturează și conservă o lume aparte, pe cale de dispariție. Fiindcă din dinastiile de țigani lăutari (-în toată cartea, interlocutorii jurnalistului, vorbind despre ei înșiși, își spun țigani nu romi), generațiile tinere, când nu cedează manelismului, își  valorifică talentul ereditar în licee de muzică și Consevatoare-ți aici greșește comentatoarea când afirmă că acești țigani „nu-și mai câștigă existența cântând la nunți și cununii, ci ca angajați ai unor mari orchestre din țară și străinătate”.
• Nimic mai străin de adevăr, La Iași, din perioada 1968=1989 există o evidență, Registrul Muzicanților se numește din care tocmai asta confirmă, potrivit legilor atunci în vigoare, lăutarii și  familiile lor tocmai asta aveau în vedere, lucrul în mari orchestre, dar și pe cont propriu, la cântat la nunți, cununii, botezuri și alte petreceri colective, cu plata unor impozite către stat, ca la pensionare, deosebit de pensia de serviciu să li se atribuie și pensia pentru munca pe cont propriu, bază registrul despre care vorbesc. Ba, cei cu locuință și pământ la sat, pentrru cât au lucrat în CAP (cooperativa agricolă de producție), au primit și o a treia retribuție, bucuria familiei !
• Alt adevăr tot cu acești oameni care și astăzi nu-și zic romi, ci țigani-lăutari, dacă în timpul activității zilnice, la plata impozitelor reproșau celor de la primării, agenților fiscali că pentru cântat și încasatul unor venituri suplimentare li se cerea plata impozitelor, după 89. la pensionare , cu dăuă-trei pensii la buzunar, îi invitau pe foștii funcționari de stat să-i viziteze la ei în sat la un pahar de vin negru și o sticlă-două la geanta pusă în torpidoul auto, cu Sănătate.
• Text postat în Antologii, Istorie…; coordonator Ion N. Oprea, Iași, 14 noiembrie 2023/