Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

FILE DE DICŢIONAR. NARCIS CREŢULESCU BOTOŞĂNEANUL

 Manole,LucPrimit pentru publicare: 20 mart.2015
Autor: Luican MANOLE
Publicat: 21 mart.2015

 

FILE DE DICŢIONAR

NARCIS CREŢULESCU BOTOŞĂNEANUL

(arhiereu, istoric, monografist)

Cretulescu,NSe naşte în ziua de 3 decembrie 1835 în Costeşti, judeţul Botoşani, primind prenumele de Nicolae. A trecut întru Domnul pe 2 martie 1913, la Mănăstirea Neamţ.

La vârsta de 15 ani (1850) intră la Mănăstirea Neamţ şi urmează cursurile Seminarului monahal între anii 1855-1859, după ce a trecut pe la Mănăstirea Gorovei unde s-a familiarizat cu scrierea şi muzica psaltică. Aici, spune Lucian Bujor în [1], a fost primit „La praznicul Adormirii Maicii Domnului în anul 1850, de către stareţul Neonil. Se pare că rămăsese orfan de ambii părinţi. Urmează cursurile seminarului de la Neamţ unde este coleg cu viitorul Mitropolit primat Conon Arămescu Donici, care se numea Constantin Aramă”.

În perioada 1861-1866 urmează Seminarul superior „Veniamin Costachi” de la Socola. Fiind un elev eminent, va fi numit bibliotecar. Fiindcă, între timp, Facultatea de Teologie fusese desfiinţată, va urma un an la Facultatea de Litere şi Filozofie (1866-1867).

La 28 februarie 1859, va fi călugărit cu numele de Narcis, pe când la Mănăstirea Neamţ era stareţ Gherasim Miron. La 27   octombrie 1863, scrie Lucian Bujor în [1], „este hirotonit ierodiacon de arhiereul Isaia Vicol în biserica Mănăstirii Bărboi din Iaşi”.

Sistematizând după [1], [2], [3] şi [4] se poate face următoarea cronologie privind evoluţia arhiereului Narcis Creţulescu:

  1. 16 aprilie 1867 – hirotonit ieromonah de arhiereul Isaia Vicol la biserica Mănăstirii Golia;
  2. 2 iunie 1867 – hirotesit duhovnic;
  3. 6 sptembrie 1872 – numit profesor de religie şi limba română în Brăila, Ismail, Bucureşti şi Iaşi;
  4. 29 iulie 1874 – rangul de protosinghel dat de Mitropolitul Moldovei Calinic Miclescu;
  5. aprilie 1880 – rector al Seminarului din Huşi;
  6. 29 iulie 1880 – arhimandrit la propunerea Episcopului Calinic Dima al Huşilor;
  7. sfârşitul anului 1880 – arhiereu pentru Mitropolia Moldovei şi Sucevei, cu titlul “Botoşăneanul”;
  8. 1886 – din cauza presiunilor politice, demisionează din funcţia de rector şi din cea de membru al Sfântului Sinod;
  9. 14 decembrie 1886 – se întoarce la Mănăstirea Neamţ;
  10. 1886 – 19013 – activitate intensă de studiu şi scris cărţi sau articole în revista “Arhiva” (Iaşi), alături de treburile mănăstireşti;
  11. 6 octombrie 1902 – ales de sobor, fără voia sa, stareţ al Mănăstirii Neamţ;
  12. 1909 – renunţă la stăreţie în favoarea arhimandritului Valerie Moglan.

 

Preot prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, în [5], realizează o listă cu lucrările arhiereului

Narcis Creţulescu, lucrări din care rezultă că „avea un adevărat cult al strămoşilor, al însemnărilor istorice şi al scrisului. De multe ori, mărturisea convingerea că „istoria este urna în care se adună faptele străbunilor, pentru învăţătura noastră” (Lucian Bujor în [1]):

  1. „Istoria Sfintei Mănăstiri Gorovei”       (Dorohoi, 1898, 66 p.);
  2. „Mănăstirea Bistriţa” (Piatra Neamţ, 1900, 16 p.);
  3. „Istoria Sfintei Mănăstiri Râşca” (Fălticeni, 1901, 151 p.);
  4. „Istoria Cetăţii Neamţu” (Bucureşti, 1905, 42 p. – extras din „România Militară”, an VIII, 1905);
  5. Articole privind trecutul unor mănăstiri moldovene (revista „Arhiva”, Iaşi);
  6. „Istoria Sfintelor Mănăstiri Sf. Sava şi Sf. Vineri” din Iaşi;
  7. „Istoria Sfintelor Mănăstiri Agapia şi Văratec”;
  8. „Inscripţiile Mănăstirilor Neamţ-Secu şi a schiturilor dimprejur” ( toate în Biblioteca Mănăstirii Neamţ);
  9. Lucrări rămase în manuscris (Biblioteca Academiei Române, 10 volume).

Narcis Creţulescu a fost un neobosit culegător de inscripţii şi însemnări.. Dragoş Bahrim, în [6], prezintă mai multe exemple cu referire la această îndeletnicire a teologului român. Reluăm o situaţie: “Istoricul Petre Năsturel în 1961, publică textul inscripţiei, care fusese copiat în 1903 de arhiereul Narcis Creţulescu, stareţ la Neamţ în acea vreme, şi de arhitectul Vladimir Mironescu, după o copie pe hârtie a inscripţiei, găsită împăturită în raclă. Iată acest text al inscripţiei, în traducerea din limba slavonă a lui Narcis Creţulescu: “Moaşte ale Sfântului Simeon cel de la Muntele Minunat. S-au ferecat de Ioan Ştefan voievod la leatul 6971 (1463)”.

  Foi de tmna          Mihail Sadoveanu, în [7], sub titlul „Un monah de odinioară”, descrie o întâlnire cu vlădica Narcis Creţulescu, „…un călugăr bătrân, foarte puţin cunoscut, deşi era un cărturar plin de sârguinţă”. Reţinem din cele scrise de Mihail Sadoveanu în 1916: 1. „…în vara aceea, când l-am cercetat împreună în stăreţia lui de la Sfânta Mănăstire Neamţul, ne-am încredinţat că bătrânul Narcis era cu desăvârşire cufundat în hrisoavele şi însemnările vechilor mănăstiri moldoveneşti, în priveliştile şi visările trecutului…”; 2. „La un trecut plin de smerenie şi de fapte întru lauda Domnului cugetă el într-una în chilia lui îngustă. Din când în când, cu aceeaşi mişcare de suflet, mai recitea inscripţiile vechi de pe ziduri şi morminte…; 3. „Bătrânul vlădică avea un suflet de cronicar naiv şi simplu. Era şi puţin poet. La însemnările răzleţe, la hrisoavele scăpate de prădăciuni şi focuri, el adăogise dragostea lui şi mai mult din nemărginita lui dragoste decât din documente alcătuise el un trecut viu de cinste şi slavă”; 4. „În înfăţişarea lui simplă de bătrân de demult, era ceva nespus de simpatic. Ca om singuratic, ţârcuit în muţenia chiliei lui, vorbea mult şi cu înflăcărare. Şi era plin de veselie. Era ca un cărturar de la 1500, bun, vorbăreţ şi naiv. Avea credinţă într-un gând care-i venise pe când cugeta cu capul răzimat de mână, într-o poveste auzită de la un schivnic, într-o legendă dintr-o vale a munţilor. Trecutul înviase pentru el într-o formă anumită şi-i umplea chilia albă. Icoane blânde, popor de domni, boieri, oşteni şi călugări se îmbulzeau în jurul lui. El le zâmbea, îi urmărea cu ochii lui aproape orbi şi trăgea o istorie lungă în caiete legate cu scoarţe groase… Inscripţiile şi uricele păreau numai un sprijin pentru vedeniile lui” etc.

            Arhiereul Narcis Creţulescu poate ocupa cu îndreptăţire un loc în galeria personalităţilor culturale botoşănene.

 

BIBLIOGRAFIE:

[1] LUCIAN BUJOR, „Arhimandritul Narcis Creţulescu, un vrednic păstor de suflete”

(ziarul „Lumina”, nr. 49(3046) din 2 martie 2015);

[2] MIHAIL DANILIUC, „Arhiereul Narcis Creţulescu, un monah smerit şi iubitor de

       istorie” (ziarul „Lumina” din 3 decembrie 2011);

[3] CONSTANTIN CLIT, „Liceul Teoretic „Cuza Vodă” din Huşi” (Editura „Thalia”,

Vaslui, 2003);

[4]   ALEXANDRU PALERU, „Viaţa Arhiepiscopului Narcis Creţulescu” (ziarul

„Minerva”, 1909);

[5] MIRCEA PĂCURARIU, „Dicţionarul teologilor români” (Editura „Univers

Enciclopedic”, Bucureşti, 1996);

[6] DRAGOŞ BAHRIM, “Note asupra “Vieţii” Sfântului Simeon din Muntele

     Minunat” (academia.edu);

[7] MIHAIL SADOVEANU, „Foi de toamnă” (Editura „Minerva”, Bucureşti, 1916).

 

Lucian Manole



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 25 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5