Primit pentru publicare: 09 ian. 2017
FILE  DE  DICŢIONAR
Autor: Lucian MANOLE, redactor al Rev. Luceafărul
Publicat: 09 ian. 2017
Editor: Ion ISTRATE

NARCIS  CREŢULESCU  BOTOŞĂNEANUL

(arhiereu, istoric, monografist)

Se naşte  în ziua de 3 decembrie 1835 în Costeşti, judeţul Botoşani, primind prenumele de Nicolae.  A trecut întru Domnul pe 2 martie 1913, la Mănăstirea Neamţ.

La vârsta de 15 ani  (1850) intră la Mănăstirea Neamţ şi urmează cursurile  Seminarului monahal între anii 1855-1859, după ce a trecut pe la Mănăstirea Gorovei unde  s-a familiarizat cu scrierea şi muzica psaltică.  Aici,  spune Lucian Bujor în [1], a  fost primit  „La praznicul Adormirii Maicii Domnului în anul 1850, de către stareţul Neonil. Se pare că rămăsese orfan de ambii părinţi. Urmează cursurile seminarului de la Neamţ unde este coleg cu viitorul Mitropolit primat Conon Arămescu Donici, care se numea Constantin Aramă”.

În perioada 1861-1866 urmează Seminarul superior „Veniamin Costachi” de la Socola. Fiind un elev eminent, va fi numit bibliotecar.  Fiindcă, între timp, Facultatea de Teologie fusese desfiinţată, va urma un an la Facultatea de Litere şi  Filozofie (1866-1867).

La 28 februarie 1859, va fi călugărit  cu numele de Narcis, pe când la Mănăstirea Neamţ era stareţ Gherasim Miron.  La 27   octombrie 1863,  scrie Lucian Bujor în [1],  „este hirotonit ierodiacon de arhiereul Isaia Vicol în biserica Mănăstirii Bărboi din Iaşi”.

Sistematizând după  [1], [2], [3] şi  [4]  se poate face următoarea cronologie privind evoluţia arhiereului Narcis Creţulescu:

1. 16 aprilie 1867 – hirotonit ieromonah de arhiereul Isaia Vicol la biserica Mănăstirii Golia;
2. 2 iunie 1867 – hirotesit  duhovnic;
3. 6 sptembrie 1872 – numit profesor de religie şi limba română în Brăila, Ismail, Bucureşti şi Iaşi;
4. 29 iulie 1874 –  rangul de protosinghel dat de Mitropolitul Moldovei Calinic Miclescu;
5. aprilie 1880 – rector al Seminarului din Huşi;
6. 29 iulie 1880 – arhimandrit la propunerea Episcopului Calinic Dima al Huşilor;
7. sfârşitul anului 1880 – arhiereu pentru Mitropolia Moldovei şi Sucevei, cu titlul “Botoşăneanul”;
8. 1886 – din cauza presiunilor politice, demisionează din funcţia de rector şi din cea de membru al Sfântului Sinod;
9. 14 decembrie 1886 – se întoarce la Mănăstirea Neamţ;
10. 1886 – 19013  – activitate intensă de studiu şi scris cărţi sau articole în revista “Arhiva” (Iaşi), alături de  treburile mănăstireşti;
11. 6 octombrie 1902 –  ales de sobor, fără voia sa,  stareţ al Mănăstirii Neamţ;
12. 1909 – renunţă la stăreţie  în favoarea arhimandritului Valerie Moglan.

Preot  prof. univ. dr. Mircea Păcurariu, în [5], realizează o listă cu lucrările  arhiereului

Narcis Creţulescu, lucrări din care rezultă că „avea un adevărat cult al strămoşilor, al însemnărilor istorice şi al scrisului. De multe ori, mărturisea convingerea că „istoria este urna în care se adună faptele străbunilor, pentru învăţătura noastră” (Lucian Bujor în [1]):

1. „Istoria Sfintei Mănăstiri Gorovei”  (Dorohoi, 1898, 66 p.);
2. „Mănăstirea Bistriţa” (Piatra Neamţ, 1900, 16 p.);
3. „Istoria Sfintei Mănăstiri Râşca” (Fălticeni, 1901, 151 p.);
4. „Istoria Cetăţii Neamţu” (Bucureşti, 1905, 42 p. – extras din „România Militară”, an VIII, 1905);
5. Articole privind trecutul unor mănăstiri moldovene (revista „Arhiva”, Iaşi);
6. „Istoria Sfintelor Mănăstiri Sf. Sava şi Sf. Vineri” din Iaşi;
7. „Istoria Sfintelor Mănăstiri Agapia şi Văratec”;
8. „Inscripţiile Mănăstirilor Neamţ-Secu şi a schiturilor dimprejur” ( toate în Biblioteca Mănăstirii Neamţ);
9. Lucrări rămase în manuscris (Biblioteca Academiei Române, 10 volume).

Narcis Creţulescu a fost un neobosit culegător de inscripţii şi însemnări.. Dragoş Bahrim,

în [6],  prezintă mai multe exemple  cu referire la această îndeletnicire a teologului român. Reluăm o situaţie: “Istoricul Petre Năsturel în 1961, publică textul inscripţiei, care fusese copiat în 1903 de arhiereul Narcis Creţulescu, stareţ la Neamţ în acea vreme, şi de arhitectul Vladimir Mironescu, după o copie pe hârtie a inscripţiei, găsită împăturită în raclă. Iată acest text al inscripţiei, în traducerea din limba slavonă a lui Narcis Creţulescu: “Moaşte ale Sfântului Simeon cel de la Muntele Minunat. S-au ferecat de Ioan Ştefan voievod la leatul 6971 (1463)”.

Mihail Sadoveanu, în [7], sub titlul „Un monah de odinioară”, descrie o întâlnire cu vlădica Narcis Creţulescu, „…un călugăr bătrân, foarte puţin cunoscut, deşi era un cărturar plin de sârguinţă”.  Reţinem din cele scrise de Mihail Sadoveanu în 1916: 1. „…în vara aceea, când l-am cercetat împreună în stăreţia lui de la Sfânta  Mănăstire Neamţul, ne-am încredinţat că bătrânul Narcis era cu desăvârşire cufundat în hrisoavele şi însemnările vechilor mănăstiri moldoveneşti, în priveliştile şi visările trecutului…”; 2. „La un trecut plin de smerenie şi de fapte întru lauda Domnului cugetă el într-una în chilia lui îngustă. Din când în când, cu aceeaşi mişcare de suflet, mai recitea inscripţiile vechi de pe ziduri şi morminte…; 3. „Bătrânul vlădică avea un suflet de cronicar naiv şi simplu. Era şi puţin poet. La însemnările răzleţe, la hrisoavele scăpate de prădăciuni şi focuri, el adăogise dragostea lui şi mai mult din nemărginita lui dragoste decât din documente alcătuise el un trecut viu de cinste şi slavă”; 4. „În înfăţişarea lui simplă de bătrân de demult, era ceva nespus de simpatic. Ca om singuratic, ţârcuit în muţenia chiliei lui, vorbea mult şi cu înflăcărare. Şi era plin de veselie. Era ca un cărturar de la 1500, bun, vorbăreţ şi naiv. Avea credinţă într-un gând care-i venise pe când cugeta  cu capul răzimat de mână, într-o poveste auzită de la un schivnic, într-o legendă dintr-o vale a munţilor. Trecutul înviase pentru el într-o formă anumită şi-i umplea chilia albă. Icoane blânde, popor de domni, boieri, oşteni şi călugări se îmbulzeau în jurul lui. El le zâmbea, îi urmărea cu ochii lui aproape orbi şi trăgea o istorie lungă în caiete legate cu scoarţe groase… Inscripţiile şi uricele păreau numai un sprijin pentru vedeniile lui” etc.

Arhiereul Narcis Creţulescu poate ocupa  cu îndreptăţire un loc în galeria personalităţilor culturale botoşănene.

BIBLIOGRAFIE:

[1]  LUCIAN  BUJOR, „Arhimandritul Narcis Creţulescu, un vrednic păstor de suflete” (ziarul „Lumina”, nr. 49(3046) din 2 martie 2015);
[2]  MIHAIL  DANILIUC, „Arhiereul Narcis Creţulescu, un monah smerit şi iubitor de  istorie” (ziarul  „Lumina” din 3 decembrie 2011);
[3]  CONSTANTIN  CLIT, „Liceul Teoretic „Cuza Vodă” din Huşi” (Editura „Thalia”, Vaslui, 2003);
[4]   ALEXANDRU  PALERU,  „Viaţa Arhiepiscopului Narcis Creţulescu” (ziarul „Minerva”, 1909);
[5] MIRCEA  PĂCURARIU, „Dicţionarul teologilor români” (Editura „Univers Enciclopedic”, Bucureşti, 1996);
[6]  DRAGOŞ  BAHRIM,  “Note asupra “Vieţii” Sfântului Simeon din Muntele Minunat” (academia.edu);
[7]  MIHAIL  SADOVEANU,  „Foi de  toamnă” (Editura „Minerva”, Bucureşti, 1916).