Mihail Harbuzaru era, la data interviului, ieromonah la Mănăstirea Sinaia. Despre istoria și muzeul acesteia, mi-a vorbit într-un interviu realizat la 1 august 2012, în incinta bisericii.

– Părinte Mihail, vorbiți, vă rog, despre istoricul acestui așezământ monahal.
– Este cea mai veche mănăstire de pe Valea Prahovei, fiind ctitorită de spătarul Mihai Cantacuzino între anii 1690 și 1695. După un pelerinaj la Sfintele Locuri, el a ajuns și la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai și, reîntors în țară, s-a hotărât să ridice pe aceste locuri un schit în amintirea Sinaiului. Înainte de construirea bisericii noastre vechi, aici locuiau călugări; exista, pe la 1500, un schit, Sfântul Nicolae, ce primea danii de la voievozi, și, chiar mai înainte, era un altul, Sfânta Ana, înființat, după tradiție, de călugări athoniți, fugiți din calea turcilor care cuceriseră Constantinopolul. Mănăstirea este compusă din două incinte: cea veche și cea nouă – ultima ridicată în perioada 1842-1846. Deoarece numărul călugărilor crescuse prin venirea mai multora de la Mănăstirea Neamț, era nevoie de un lăcaș de cult mai mare și, astfel, a fost construită Biserica Sfânta Treime și chiliile dimprejur. În 1866, a venit în Țările Române Principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, care, la scurt timp, a început să viziteze întreaga țară cu scopul de a-și construi o reședință de vară. Cel mai mult l-a impresionat zona aceasta; a stat la Mănăstirea Sinaia până când a cercetat toate împrejurimile și a găsit locul în care a construit Castelul Peleș. Timp de 11 ani, cât a durat ridicarea primei părți a clădirii, a locuit, vara, în chiliile mănăstirii. Din acea perioadă, se păstrează într-o încăpere a muzeului portrete desenate de Regina Elisabeta (Carmen Sylva), care urmează a fi restaurate și expuse; de la Regele Carol I, au rămas aici câteva danii ale sale: un potir și piese de mobilier realizate chiar de mâna lui – scaune, aflate în muzeu, și două mese, care se găsesc în chilii.

– De-a lungul timpului, mănăstirea a suferit modificări esențiale?
– Au fost incendii, în care biserica veche a fost arsă, au avut loc războaiele ruso-austro-turce de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și prima jumătate a veacului următor, când turla de pe pronaos a fost distrusă; tot atunci, s-a pierdut, în mare parte, pictura lui Pârvu Mutu „Zugravul”, dar s-au păstrat fragmente și până astăzi. Alte modificări importante nu sunt.

– Cine este înmormântat aici?
– Omul politic Take Ionescu, ministru [al Afacerilor Externe (1920-1921)] și prim ministru [1921-1922], care a avut un rol important în dezvoltarea Sinaiei din punct de vedere turistic; era un mare iubitor al muntelui, iar un traseu montan chiar îi poartă numele.

– Ce adăpostește muzeul mănăstirii?
– Aici, se află prima expoziție de artă religioasă din țară, deschisă în 1895, când au fost aniversați 200 de ani de la sfințirea bisericii vechi. Sunt expuse icoane ale lui Pârvu Mutu „Zugravul” din 1693, prima biblie tradusă integral în limba română, în 1688 – „Biblia de la București” –, cruci din lemn sculptat, îmbrăcate în argint aurit, pietre scumpe, diverse donații ale regelui, boierilor, stareților și preoților, primele cărți de muzică în limba română, tipărite la Viena, în 1823, și broderii lucrate de Anna Roth, brodeza Familiei Regale, cu care a fost la Expoziția de la Paris, din 1900, unde a cucerit admirația cunoscătorilor.

– Câți viețuitori are mănăstirea?
– Suntem zece călugări, trei preoți, un diacon și vreo zece angajați; săvârșim slujbele de trei ori pe zi – dimineața, la amiază și seara –, iar aceasta este una dintre cele mai vizitate mănăstiri din țară.

Florin Bălănescu