Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Florile poeziei de pe valea Someșului:  Actualitatea unui romantic – Petru Pop

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 12 Apr. 2018
Autor: Mircea DAROȘI
Publicat: 14 Apr. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

 Actualitatea unui romantic – Petru Pop

 

          Trei dintre cărțile fostului dascăl de limba și literatura română, Pop Petru, sunt dedicate poeziei, o poezie clasică, cu rezonanțe romantice, care se încadrează în peisajul liricii nord-transilvane.  Ele poartă titluri cu nuanțe fine de melancolie și reflecții existențiale : Linişti pierdute, Flori brumate, Plopii din vale. Dintre acestea, doar un singur volum a fost publicat în timpul vieţii sale. Astăzi, graţie unor oameni de suflet, opera sa literară a văzut lumina tiparului şi se bucură de o largă apreciere.

S-a născut în anul 1909, într-o familie de ţărani cu mulţi copii, ceea ce nu l-a scutit să cunoască ritmul unei vieţi  trepidante și cu multe privaţiuni. Și cu toate acestea, Petru Pop a devenit un om luminat, un încălzitor de suflete pentru multe generații de elevi din cadrul Liceului ,,Liviu Rebreanu’’ din Bistrița. Pe plan literar s-a afirmat ca un valoros publicist, prozator și folclorist, dar a dat glas și unor simţiri poetice, care amintesc de mireasma proaspătă a peisajului ce i-a mângâiat copilăria.

Volumul ,,Linişti pierdute’’ cuprinde poezii de dragoste, de iubire pentru ţară, versuri izvorâte dintr-o chemare lăuntrică în care vibrează emoția. Format la şcoala unde Coşbuc a intrat în tainele poeziei, Petru Pop nu putea să rămână în afara acestei influenţe pe care a meşteşugit-o cu frumuseţea simţirilor sale.

Este un liric de excepţie, un peisagist care emoţionează prin culoarea și muzicalitatea versurilor. Clasic prin excelenţă, poetul feldrihan nu foloseşte figurile de stil de dragul unei izbucniri lăuntrice fără temei, ci transmite mesaje, pune în valoare idei şi sentimente înălțătoare : ,,O, cât aş vrea să pot pătrunde/Sub fruntea-ţi tristă, visătoare,/ Să văd acolo ce s-ascunde,/Să simt în suflet ce te doare’’.

Multe din versurile lui Petru Pop sunt legate de locul naşterii, de minunata Vale a Someşului : ,,Şi iarăşi, iar mă poartă gândul,/Pribeag pe-al Someşului mal,/Unde-am călcat întâi pământul/ La casa noastră din Ardeal’’.

Excelând în mare măsură prin pastel, poetul îşi pune gândurile într-un curcubeu al culorilor : ,,S-a îmbrăcat amurgul în haina lui de sânge,/ În lan, o floare albă suspină-ncet şi plânge./Durerea ei e mare şi nimeni nu o ştie/  Deasupra, sus în slavă îi cânt-o ciocârlie’’. Anii copilăriei îi priveşte cu nostalgia omului ajuns la vârsta amintirilor : ,,Mă văd copil în zare, privind după cocori, /M-alăturam în taină de cârdul lor vâslind,/ Strângeam mărgăritare şi adunam comori,/Din curcubeul serii, cu îngeri dănţuind’’. Într-o poezie de tinereţe, poetul încearcă să dea definiţia dorului, cuvânt românesc intraductibil : ,,Dintr-un veac cu omenirea,/Zămislit ca şi iubirea,/ A dat nimbul fericirii/ Şi viaţa nemuririi,/ Nimeni nu-i cunoaşte firea’’.

Petru Pop evocă cu puterea unui viguros sentiment patriotic, momentele importante din istoria neamului nostru : ,,Moşii vin ca să ne-ndemne/La iubirea de moşie/ Şi la dragostea de ţară/Când apar duşmanii iară/ Să sărim toţi pentru glie/Pentru tot ce ne lăsară’’.

Poemele sale sunt adevărate radiografii ale vieţii satului în care surprinde ceea ce este specific acestui spaţiu cu toată veşnicia lui. Petru Pop merită să fie aşezat în galeria poeților de pe meleagurile someșene, să fie scos la lumină din umbra uitării, pentru că a știut să pună cuvântul pe soclul celei mai frumoase arte, numită poezie.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5