Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024

Florile poeziei de pe Valea Someșului: Octavian Girigan- poetul simbolurilor

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X
Primit pentru publicare: 12 Apr. 2018
Autor: Mircea DAROȘI
Florile poeziei de pe Valea Someșului

Publicat: 13 Apr. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

 

 Octavian Girigan- poetul simbolurilor

 

Poezia lui Octavian Girigan se înscrie pe o linie modernă, cu accente simbolice,  în care esteticul își are rădăcinile infipte în autenticitatea firescului său, provenit dintr-o mare disponibilitate sufletească. Cele două plachete de poezii, apărute în Editura ,,Integral’’, poartă semnificația pornirilor sale interioare : CIREŞ ÎN FLOARE şi SOCOTIND PE DEGETE CAII. Versurile din prima carte pornesc dintr-o poftă nesăţioasă de imagini, în care, floarea de cireş devine metafora iubirii, a vieţii, a timpului ireversibil ce se scurge ca apele Someşului: ,,De unde ai cireşule/o zăpadă a mea?/ la drum/în ochii păsărilor/noapte/este numai cântec (Cireş).

Poetul se dezvăluie printr-o abundenţă de metafore: ,,Sunt un cireş şi-n clipa de acum, pe aici/dar nu mă vedeţi de ploile sale’’ (Cireşul albastru). Sursa lui lirică este peisajul rural hrănit de sângele unei sensibilităţi deosebite : ,,Ziua plânge pe iarbă /Someşul/pe ţărână /apă din mine./Pietrele sărută lumina din gură /cu frunzele/ţi-o rotesc, o rotesc/ca să o smulgă din mine’’. (Cireşul sub negură)

Două localităţi devin puncte de referinţă pentru poezia lui Octavian Girigan: Rodna, sau locul unde se află casa bunicilor şi Feldru, satul natal în care revine adesea să-şi vadă părinţii. Plecat de mai mulţi ani în capitală, el priveşte cu ochii sufletului aceste locuri care-i răscolesc amintirile: ,,Prin iarba Rodnei umblă cerul /desculţ şi răsfăţat ca un copil’’ (Cireşul de ieri), sau ,,Someşul macină ramuri /şi în mine /înserarea./ Feldru mai are o iarnă aici /păsări încă în aer /vestesc durerea ţărânii’’ (Cireş visând).

Pentru poetul Octavian Girigan, cireşul înseamnă lumină şi vis, dimineaţă şi noapte, plâns şi uimire, prag şi sărut, ploaie şi anotimp, albastru şi rod, amiază şi seceriş, drum şi iubire, o mare iubire de oameni și de natură : ,,Îmi învelesc privirea într-o  frunză./Mi-am pus pe cap/ izvorul, pălărie /cu ierburile ninse-/ la rădăcini/ să caut semnul înserării’’ (Intrare în vis), sau ,,Pe mâini mi-a crescut iarbă,/ pe buze iubire / Ziua, curg prin râuri/ fără uși,/căutând cuvinte/ pe valuri’’. (Floarea care vine )

Cea de-a doua carte ,,Socotind pe degete…caii’’ este o întregire a peisajului someşan în care poemele lui sunt adevărate comori ale sufletului. Versurile au o respiraţie largă, o profunzime şi o expresivitate anume, care dezvăluie un poet ce poate aranja cu uşurinţă decoruri naturale şi să exprime trăiri ale eului său liric, pornite din ,,subteranele sensibilităţii’’: ,,Pe Someş în sus/accept tăcerea ninsă/ Din frica ei cea vie se naşte cuvântul,/ureche cu ţipăt/furnică cu furnică  (Socotind pe degete…caii). Pentru el, orice amintire devine poezie prin care îşi deschide larg inima ca o fereastră : ,,Înrourare, eu,/lacrimă, tu/ Someşule, curgi şi tot rămâi flămând,/vârstele neştiind poteca s-o apuce/. Amiezile se închid în tine şi mor când/burniţează umbrele pe haturi/şi din noi vei strivi amurgul/lângă/porţi vechi/alfabet citit în ploi’’. (Trifoaie de Feldru)

Grija faţă de limbaj şi faţă de mesaj, dă poeziei fluenţă, deşi uneori se joacă ,,de-a cuvintele’’. Se exprimă liber, sprijinindu-se pe efectele stilistice: ,,Vrăbii uriaşe zboară prin mine,/neliniştite/nu ştiu ce e,/dar parcă ar curge o apă,/o Rodnă/cu toamnă rece’’ (Someşul undeva)

De la Rodna coboară prin amintiri până în oraşul patriarhal de pe Someş: ,,Am developat Someşul,/Cuvintele au ţâşnit în sus./Oraşul s-a depărtat în mine./Au suportat ţipătul./Amintirile îmi înconjuraseră trupul/Va fi vinovat de tristeţe/un ou’’ (În toamnă la Năsăud)

Ca şi curgerea apei, versul lui Octavian Girigan se opreşte din loc în loc asupra unor imagini din alte localităţi vecine cu sufletul său: La Nepos, Ilva Mică, Rebra sau Rebrişoara.  ,,Cele două plachete de poezii sunt mici bijuterii în care simbolul joacă un rol preponderent. Descind una din alta și definesc într-o proporție covârșitoare lirica acestui poet, constituind o valoroasă contribuție la poezia Someșului’’.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați.

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania