Autor: Ionuț ȚENE
Primit pentru publicare: 23 Mai 2022
Editor: Ion ISTRATE
Copyright: © 2022 Ionuț Țene, © 2022 luceafarul.net
© 2022 by Agata
Scopul publicării: promovarea și diseminarea informațiilor culturale.
Este exclus scopul pentru a obține avantaj pecuniar Revistei Luceafărul sau autorilor publicați.
NB
Conținutul acestei publicații nu reprezintă în mod oficial opinia revistei Luceafărul.net, a cărei unică responsabilitate este de a publica opiniile colaboratorilor ei. Răspunderea privind corectitudinea și coerența informațiilor prezentate, precum și eventuale consecințe revin autorilor, conform prevederilor legale.

”Frontiera balcanică” este un film de acțiune ruso-sârb regizat de Andrey Volgin în 2019, dedicat operațiunii secrete de capturare a aeroportului Slatina din Pristina, capitala Kosovo după bombardamentul NATO din Iugoslavia din martie – iunie 1999. Filmul mai este tradus și ca ”Linia Balcanică” sau ”Frontiera Balcanică”, fapt ce sugerează până unde poate merge „frontiera” intereselor Federației ruse. Filmul se vrea o replică a filmelor finanțate de Pentagon de la Hollywood. Este varianta rusească a eroismului unei trupe de elită, de comando, un fel de agenți GRU sau militari de informații, implicată în războaiele din Iugoslavia anilor `90. Deși este un film artistic cu nuanțe ideologice și de propagandă merită văzut pentru a percepe ceea ce vrea de fapt Federația Rusă prin mesajul transmis din film în Balcanii de vest. Filmul, dincolo de adrenalina acțiunilor militare realizată cu efecte speciale de regizor, în subsidiar, avem de-a face și cu un mesaj subliminal al dorințelor militariste și propagandă ale Moscovei în fosta Iugoslavie. Este prezentată o altă fațetă a lumii ruse în contact cu slavii de sud și rolul Moscovei în Serbia, Bosnia și Kosovo, dar și o critică a administrației Boris Elțin de cedare în fața pretențiilor NATO și ale occidentului în general. Din punct de vedere artistic filmul este bine realizat și ține spectatorul în priză. Filmul artistic a fost produs în 2019 și pregătește din punct de vedere cultural ceea ce vrea lumea rusă de la Europa și de la slavii din Balcanii de vest. Este varianta propusă din punct de vedere artistic prin filtru ideologic, ceea ce dorește Rusia de la ea însăși și Europa. De la începutul filmului asistăm, în plin război civil iugoslav din Bosnia anului 1995, la un conflict între militarii ruși și NATO. Pentru soldatul și ofițerul rus, inamicul era NATO și în subsidiar America care ar finanța terorismul islamic din Bonia și pe cel separatist albanez din Kosovo. Dacă conducerea de la Moscova și statul major rus făcea ”compromisuri” cu NATO și KFOR în fosta Iugoslavie, pentru soldatul și ofițerul rus de pe terenul de luptă era perceput ca un act de lașitate și trădare. Filmul prezintă gradual revolta soldaților și ofițerilor ruși față de NATO și KFOR, care colaborau bine cu clasa politică de la Moscova și cu statul major rus. În teren, soldatul rus implicat în acțiuni comune cu NATO și KFOR, observa că sârbii erau trădați de occidentali, iar teroriștii islamiști și gherilele bosniace sau UCK albaneze erau protejate și finanțate, prin traficul de droguri, de SUA și Marea Britanie.

Un grup de comando rus condus de un comandant curajos și rebel Bek capturează un terorist islamist bosniac care îl ucide, în momentul prinderii, pe un camarad. În elicopterul KFOR, soldatul rus moare în brațele comandantului său, iar de durere acesta vrea să-l ucidă pe teroristul bosniac. Ofițerii NATO din elicopter sar să-l salveze pe islamist, dar comandantul rus îl aruncă din elicopter. Grupa de comando rusă la sugestia unui general rămâne refugiată în Serbia. La Moscova ajunge doar comandantul care asistă la un proces militar în care toți membrii comandoului rus sunt condamnați la închisoare pentru că nu au ascultat ordinele superiorilor NATO cu care Federația rusă era aliată în Bosnia. Aici, regizorul introduce gradual ruperea și creșterea faliei dintre soldatul rus ”patriot” și conducerea de la Moscova subordonată intereselor occidentului. Vine războiul din Kosovo cu teroriștii islamiști albanezi din UCK și bombardarea Belgradului din martie până în iunie 1999, care schimbă perspectiva statului major rus. Regizorul surprinde realist drama bombardării acestei capitale. Avioane americane rad cu bombele spitale, maternități, blocuri de locuințe, parcuri pentru copiii și celebrele poduri peste Dunăre. Acum se produce declicul între statul major rus și NATO. Generalul rus care a fost implicat în Bosnia cheamă la Moscova pe șeful comandoului rusesc refugiat de patru ani în Serbia să se activeze și să cucerească de la islamiștii UCK aeroportul Priștina din Kosovo. Refacerea trupei ruse a foștilor camarazi din Serbia și Kosovo este o interesantă frăție cu poliția locală sârbă din Kosovo și asezonată cu povești de dragoste între sârboaice chinuite de islamiști care găsesc în brațele soldaților ruși alinare și scăpare. Filmul prezintă cu realism uciderea preoților și călugărilor sârbi din Kosovo de către UCK, dar și dărâmarea bisericilor și epurarea etnică făcută de islamiștii albanezi. Filmul, deși propagandist ține privitorul cu răsuflarea tăiată. Grupul rus de comandă cucerește aeroportul din Pristina, care era plin de droguri, și-l apără cu prețul vieții împotriva unei armate de islamiști conduse de un descreierat fanatic Smuk, care ucidea femei și copii cu sadism și de plăcere. Un batalion de amfibii rus staționat în Bosnia primește ordin să se îndrepte în secret spre aeroportul din Priștina, fără știrea NATO. În luptă cad majoritatea membrilor comandoului rus, care asistă la decapitarea colegilor sârbi de către islamiști. Când batalionul rus de amfibii ajunge la aeroport se primește ordin de la Moscova, la presiunea SUA să nu înainteze. Generalul rus implicat în comanda de la Moscova în timp ce-și dădea demisia din minister, le ordonă membrilor batalionului să intre în aeroport și să salveze pe cei din comandoul rus, spunând că el nu mai ascultă ordine lașe din partea clasei politice corupte de la Moscova. Colonelul batalionului de amfibii primește două ordine: unul de la generalul rus ”patriot”, altul de la politicienii din Moscova să se oprească. Până la urmă împins de la spate de soldații ruși care-și vedeau colegii căsăpiți de islamiști intervine încălcând ordinul Moscovei și ocupă aeroportul, salvând o femeie și o fetiță maltratate de islamiști, care erau ascunse pe aerodrom. Filmul arată clar declicul și ruperea armatei ruse de pe front față de ordinul Moscovei, care colabora cu NATO. Membrii comandoului, care au mai rămas, pleacă în Serbia, în Rusia nu se pot reîntoarce pentru că politicienii de la Moscova și statul major rus nu le-a dat voie să „ocupe” aeroportul din Priștina care trebuia controlat de NATO și ei au încălcat din nou ordinul ca în 1995.

La final sunt prezentate imagini de epocă (1999), filmul se vrea istoric, cu populația civilă sârbă entuziastă care primește soldații batalionului de amfibii blindate rusești, ca niște eroi, iar colonelul rus cu o fetița sârbă în brațe arată viitorul armatei ruse înfrățite cu cea sârbă împotriva politicienilor de la Moscova și a propriilor comandanți, care respectă ordinele NATO. În film are un rol pasager și Emir Kusturica, iar soldații ruși se poartă ca niște pifani TR de dinainte de 1989 din România. Filmul e interesant sociologic pentru că ne prezintă propagandistic și ideologic cum văd rușii ruperea de alianța nord-atlantică, care s-ar fi produs în urma războaielor din fosta Iugoslavie și, mai ales, ca urmare a bombardării Belgradului de către avioanele NATO. Unul dintre rușii din comandoul rămas în Serbia, Shatalov, ca să lupte pentru apărarea credinței ortodoxe și a intereselor ruse în Balcanii de vest își reîntâlnește în fața bisericii unde se ruga iubita sârboiacă pierdută în aventura din Kosovo. Așa transmit artiștii ruși, prin filtru ideologic, viziunea militară a intereselor Moscovei în Balcanii de vest! Cum afirma un soldat rus intrat în Priștina și primit cu îmbrățișări și flori, că îi primesc ”sârbii cum i-au primit pe bunicii noștri în 1945”

Ionuț Țene