Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

GAVRIL ISTRATE- UN MARE FILOLOG ȘI LINGVIST IEȘEAN

ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Primit pentru publicare: 31 Ian. 2018
Autor: Mircea DAROȘI
Publicat: 31 Ian. 2018
Procesare și adaptare: Dorina RODU
Editor: Ion ISTRATE

 

GAVRIL ISTRATE- UN MARE FILOLOG ȘI LINGVIST IEȘEAN

          

   Se întâmplă adesea să vorbim şi să scriem cu toată largheţea sufletului despre oamenii de aleasă cultură, abia atunci când nu mai sunt printre noi. Pe decanul de vârstă al filologilor români, Gavril Istrate  de la Universitatea,, Aexandru Ioan Cuza’’ din Iaşi l-a binecuvântat Dumnezeu cu un destin cum puţini oameni de seamă l-au putut avea.
            La 23 februarie 2014,  ar fi împlinit  un secol de viaţă, dar înainte cu trei săptămâni, în seara zilei de 30 ianuarie 2014 s-a îndreptat spre odihna cea veşnică. Mereu îmi aduc aminte de cuvintele sale pline de cuminţenie pe care le rostea în ultima vreme : ,, Nu-mi pare rău că am îmbătrânit, aş fi vrut să rămân mereu tânăr, ceea ce nu se poate, dar sunt bucuros că las ceva în urma mea şi pot spune că n-am trăit degeaba’’. Şi, într-adevăr a lăsat o comoară spirituală şi i-a rămas imaginea drept model pentru cei care l-au cunoscut şi mai ales pentru urmaşi.
           Într-un pasaj din volumul ,,Studii şi portrete’’, volumul IV, pag. 293, consemnează un moment care i-a picurat în suflet lacrima unei păreri de rău, că mersul vieţii este uneori  crud pentru oameni : ,, Am în faţa mea o listă impresionant de lungă cu morţii noştri. O iau din când în când în mână, o cântăresc şi îmi pun numeroase întrebări, dintre care unele rămân fără răspuns. Câţiva dintre morţii mei au fost oameni în vârstă, ajunşi, oarecum la sfârşitul drumului, şi, prin urmare cu tot regretul pe care îl încerci după ei, nu-ţi provoacă sentimente neobişnuite. Dar cei mai mulţi s-au prăpădit tineri, la o vârstă când puteau aduce servicii dintre cele mai mari învăţământului şi culturii româneşti.Şi îmi vin atunci în minte, întâlnirile diferitelor serii de absolvenţi, prilej de sărbătoare pentru toată lumea, dar urmate, de fiecare dată, de momentul,, de reculegere’’ pentru cei care n-au putut răspunde la apel. Foşti studenţi  ai tăi,, plecaţi’’ cu mult prea devreme, te pun în situaţia de a asista la înmormântarea propriilor tăi copii ; urmăreşti cortegiul care ar fi fost normal să-l urmărească ei  pe al tău’’. Şi toate acestea, aş spune eu, datorită unui destin.
           Filolog şi lingvist de renume, Gavril Istrate s-a bucurat de stima şi aprecierea colegilor săi şi a oamenilor de cultură din întreaga ţară. Ieşenii l-au privit ca unul de-al lor, deşi a plecat din Ţinutul Năsăudului, din satul cu nume de legendă, cum este considerat Neposul său drag. Nimic nu l-a împiedicat să vorbească şi să scrie cu pasiune şi dragoste, atât despre marile personalităţi ale Moldovei, cât şi ale Ardealului şi nu numai, fapt pentru care şi-a câştigat o faimă deosebită  în lumea academică. A fost profesor şi decan al Facultăţii de Litere, timp de 19 ani, şi-a iubit meseria şi a făcut din ea un adevărat cult pe care l-a clădit pe un nemaipomenit efort şi sacrificiu.
Despre profesorul universitar Gavril Istrate s-au scris de-a lungul timpului numeroase pagini încărcate de afecţiune şi aleasă preţuire, în care autorii îşi aduc omagiile cu prilejul unor momente aniversare, evocând personalitatea marcantă a celui care s-a dăruit cu tot sufletul actului pedagogic şi ştiinţific. În acelaşi cadru sărbătoresc i-am dedicat, în anul 2013, lucrarea ,,Gavril Istrate- decanul filologilor români’’, care se vrea un pios omagiu  adus vieţii şi operei acestui mare om de cultură. I-am oferit-o în preajma zilei sale de naştere, în anul apariţiei, dar nu putea să-şi manifeste îndeajuns mulţumirea, pentru că se afla într-o stare avansată de suferinţă. Din mărturisirile nepotului său Alexandru, rezultă că i se citea bucuria  pe faţă, chiar dacă nu şi-o putea manifesta pe deplin. Lucrarea a ajuns şi pe biroul actualului decan al Facultăţii de Litere din Iaşi care, după ce a lecturat-o, mi-a trimis o scurtă şi sinceră scrisoare de apreciere şi mulţumire, datată 7 martie 2013 :
            Stimate domnule profesor Mircea Daroşi,
           Am primit astăzi frumosul volum dedicat de dumneavoastră domnului profesor Gavril Istrate. Felicitări pentru această excelentă iniţiativă şi multe mulţumiri din partea Facultăţii noastre, atât pentru carte (pe care o vom expune aici), cât şi pentru faptul că v-aţi gândit la una dintre personalităţile fundamentale ale instituţiei noastre. Şi noi l-am sărbătorit pe domnul profesor pe 25 februarie ! Gestul dumneavoastră însă depăşeşte, de departe, micile noastre iniţiative simbolice.
            Vă suntem recunoscători de aceea ! Anul viitor, când domnul profesor va împlini 100 de ani, Catedrele noastre de lingvistică, împreună cu Institutul Philippide, vor organiza o manifestare amplă, în interiorul căreia se va lansa un volum cu cele mai reprezentative scrieri ştiinţifice ale profesorului Gavril Istrate (în lucru deja ). Sunteţi de pe acum, invitat la acest eveniment.                             Cu gratitudine şi cele mai bune urări,
                                                  Codrin Liviu Cuţitaru
            Cuvintele distinsului profesor şi decan  al Facultăţii de Litere din Iaşi, mi-au fost ca  un adevărat balsam sufletesc.Aprecierile făcute de către acest distins domn de o mare valoare culturală mi-au întărit convingerea că demersul meu n-a fost în zadar.  Lucrarea a fost premiată în acelaşi an de către Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud cu premiul ,,George Coşbuc’’şi a avut un larg ecou în critica literară. În acest sens şi-au exprimat impresiile : prof. dr. Ioan Buzaşi (Convorbiri literare, Iaşi), Menuţ Maximinian, Ioan Mititean, Olga Lucuţa (Răsunetul Bistriţa), Ioan Seni (Vatra Veche, Târgu Mureş), Victor Ştir (Mesagerul Bistriţa ) ş.a.
           De valoarea ei documentară au fost interesaţi  prof. universitari Vasile D. Ţâra de la Universitatea de Vest Timişoara, Stelian Dumistrăcel din Iaşi şi Nicolae Scurtu din Bucureşti, cărora le-am expediat-o imediat după apariţie…
         Am considerat că ar fi binevenită completarea lucrării mele,,Gavril Istrate –decanul filologilor români’’ cu minunatele discursuri omagiale care i-au fost adresate de-a lungul timpului cu ocazii aniversare de către foştii săi elevi sau colegi, de către prieteni sau cunoscuţi, şi nu în ultimul rând  de către oamenii de aleasă cultură care i-au apreciat atât de mult activitatea şi opera sa ştiinţifică.
        Cuvinte de rămas bun şi de pioasă aducere aminte i-au fost rostite după trecerea sa în nefiinţă de către numeroşi oameni apropiaţi sufletului său, iar instituţia în care a slujit mai bine de o jumătate de secol s-a îmbrăcat în doliu. Ziarele şi revistele la care a colaborat, ori le-a condus , au răspândit vestea încetării sale din viaţă. Nici Năsăudul n-a rămas dator cu omagiile recunoştinţei. În cadrul Despărţământului Astra Năsăud au fost organizate activităţi prin care s-a evidenţiat personalitatea marelui filolog şi lingvist. În satul său natal, clopotele au răsunat prelung, chiar dacă nu s-a mai întors acasă. Preotul a făcut o slujbă de pomenire pentru sufletul lui ridicat la ceruri. Spiritul lui Gavril Istrate a fost adus acasă prin emisiunile de radio şi TV Năsăud, Bistriţa şi Sângeorz-Băi, la care am participat în calitate de invitat şi care mi-au oferit prilejul să scot în evidenţă valoarea incontestabilă a savantului de renume naţional. A fost popularizat în ziarele locale şi centrale, precum Răsunetul, Mesagerul, Clujul Liber, în revistele : Confluenţe literare, Convorbiri literare, , Cronica, Vatra veche, Tricolorul, Limba noastră cea română, Astra Năsăudeană, Astra blăjeană, Revista română, etc.
Academia României, Filiala Iaşi a organizat în zilele de 17-19 septembrie 2014 simpozionul,, Limba şi cultura română : abordări interne şi perspective externe’’ în cadrul căruia , două secţiuni speciale au fost dedicate filologilor Gavril Istrate şi Alexandru Andriescu, amândoi trecuţi în acelaşi an la cele veşnice. Despre ardeleanul moldovenizat au vorbit profesorii. univ.dr.doc Vasile Ţâra ( O personalitate a filologiei şi a lumii academice româneşti : Gavril Istrate), Mariana Flaişer (Studiile lui Gavril Istrate despre rolul limbii populare în ansamblul limbii române literare ), Ioan Dănilă (Gavril Istrate, colaborator al Ateneu-lui băcăuan  ) şi Luminiţa Botoşăneanu (Gavril Istrate, dialectolog). Unele dintre acestea le-am cuprins în ţesătura acestui demers.

          Majoritatea textelor adunate din presa vremii, câte le-am avut la îndemână, şi poate multe altele le-am scăpat, reflectă imaginea profesorului Gavril Istrate le-am adunat într-o nouă lucrare intitulată ,,EVOCĂRI,, apărută în 2015.

N-a fost o muncă uşoară, pentru că a trebuit să transcriu, să  le ordonez după tematica pe care mi-am propus-o, dar am făcut-o cu plăcere, atâta vreme cât ştiu că aceste informaţii vor fi cândva de folos celor interesaţi. Materialul l-am grupat în următoarele capitole :Gavril Istrate văzut de năsăudeni, Aniversări, Opinii critice despre opera lui Gavril Istrate, Un mare bibliofil, Interviuri, Gânduri la despărţire. Majoritatea articolelor sunt semnate de oameni cu o mare prestanţă ştiinţifică şi literară. Aş aminti aici, doar câteva nume de prestigiu :Gheorghe Ivănescu, Petru Zugun, Stelian Dumistrăcel, Ioan N.Oprea, Dionisie Duma, Alexandru Husar, Luminiţa Botoşăneanu, Vasile Ţâra, Alexandru Andriescu şi mulţi alţii. Fiecare dintre ei îi conturează portretul, apelând la amintirile lor încărcate de bucuria şi satisfacţia că l-au cunoscut.
      Trei componente marchează personalitatea acestui mare om de cultură  : Profesorul, Cercetătorul şi Omul Gavril Istrate.În calitatea sa de profesor s-a dovedit a fi un pedagog foarte bine pregătit, cu reale valenţe educative, cu multă dragoste pentru meseria aleasă, apropiat de studenţii săi, gata oricând să le acorde ajutorul necesar, dar şi exigent atât cu el însuşi , cât şi cu nivelul de pregătire al elevilor săi. În cadrul instituţiei de mare prestigiu cultural, a fost apreciat pentru rezultatele obţinute în activitatea sa didactică, pentru calităţile sale organizatorice în vremea când a fost şi decanul Facultăţii de Litere din Iaşi, timp de 19 ani, sau şef de catedră. A făcut parte din zeci de comisii pentru licenţă şi a coordonat 33 de lucrări de doctorat. Primul doctor în lingvistică i-a fost N. A. Ursu şi cea din urmă Luminiţa Botoşăneanu. A avut  studenţi care au ajuns oameni de seamă, afirmându-se pe plan cultural şi ştiinţific, nume care au devenit atât de bine cunoscute în lumea de astăzi :  Octavian Cotescu – actor, Marin Sorescu- poet, Aurel Rău şi Valeriu Stancu- scriitori şi alţii, precum şi numeroşi profesori universitari de elită, lingvişti şi filologi de renume.
       În calitatea sa de cercetător, Gavril Istrate şi-a pus amprenta asupra filologiei şi lingvisticii ieşene. A intreprins în mod sistematic anchete dialectale în diferite zone ale ţării, între care şi meleagurile sale natale, în urma cărora a întocmit câteva lucrări de referinţă, cum ar fi ,,Graiul satului Nepos’’. A scris sute de studii şi articole de istorie literară, multe dintre ele, mi le-a dăruit şi mie în semn de prietenie şi de cunoaştere a activităţii sale.Ca o profundă recunoştinţă pentru tot ceea ce a făcut în acest domeniu, Biblioteca Judeţeană Bistriţa-Năsăud, la propunerea d-lui director Ioan Pintea, va reedita volumul,, Studii eminesciene’’şi vor fi intreprinse activităţi comemorative de larg interes.
        Omul Gavril Istrate este zugrăvit în culorile cele mai vii, pline de transparenţă şi sinceritate. Toţi cei care l-au cunoscut, în calitate de profesor, coleg sau prieten apropiat, vorbesc despre o fiinţă agreabilă, o personalitate puternică, echilibrată, cu simţul dreptăţii şi cu profund respect faţă de cultură. A fost un om prietenos, chiar generos, calm şi ponderat, sigur de sine, plin de demnitate şi curaj civic. Era o enciclopedie filologică, o minte sclipitoare şi o memorie cum rar întâlneşti, fiind în stare să vorbească ore în şir, să recite versuri din mai toţi poeţii noştri clasici, să facă trimiteri bibliografice fără să aibă vreo însemnare în faţă.
         Autorul unui articol din presa vremii îi face un miniportret fizic şi spiritual : ,,La o sesiune de referate a institutului de Filologie ,,A.Philippide’’ din Iaşi, printre mulţi iluştri vorbitori, s-a evidenţiat un bătrân înalt, uscăţiv şi vânjos, care vorbea mai mult fără text, dar cu o erudiţie, cu o forţă de convingere şi o pasiune, cum rar mi-a fost dat să aud. Era profesorul universitar Gavril Istrate. Îl cunoşteam doar din presă şi din relatările celor care avuseseră prilejul să-l vadă la sfârşitul anilor 60, când vizitase universitatea noastră în calitate de decan al celei ieşene. Acum îl vedeam aevea. Vorbea despre Ardealul său, dar la diferite intervale amintea de Basarabia şi de oamenii ei. Atunci vorba oratorului căpăta o nouă căldură, căldura fratelui pe care-l doare inima pentru fratele ajuns la primejdie.’’
      Cu Gavril Istrate am avut o relaţie de prietenie cum rar se întâmplă, chiar dacă diferenţa de vîrstă era destul de mare.Venea adesea acasă la Nepos şi cel dintâi lucru care îl făcea era să ne întânim, la şcoală ori la mine acasă. Venea întotdeauna cu un braţ de cărţi pe care le dona bibliotecii şcolare. Cu Domnia sa mă simţeam foarte bine, îmi era drag să-l ascult cum vorbeşte. Când nu venea acasă, ţineam legătura prin corespondenţă, astfel că, s-au adunat de-a lungul timpului mai multe scrisori pe care le-am publicat în volumul ,,Gavril Istrate- decanul filologilor români’’.
       A fost un mare iubitor de drumeţie. Adora călătoriile prin ţară şi în mod deosebit peste Prut, acolo unde îl aşteptau elevii şi profesorii din şcoli sau din alte instituţii culturale să le vorbească despre clasicii literaturii noastre.În marea sa bibliotecă a rămas un tezaur spiritual inestimabil pe care l-a adunat cu pasiunea unui adevărat bibliofil. Tot aici se află o bogată corespondenţă pe care a întreţinut-o cu numeroşi oameni de cultură, între care se află cea a lui Iorgu Iordan, (200 de scisori ), Vasile Scurtu (30 ) şi nu în ultimul rând, cea a tatălui său cu circa 600 de scrisori de pe front, din timpul primului război mondial, multe dintre ele versificate.

        Consider că demersul meu este un pios omagiu adus celui care a fost filologul și lingvistul Gavril Istrate, de la a cărui trecere în neființă se împlinesc 4 ani.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5