Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

    Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 13 → 2021

    GRAIUL ROMÂNESC

    Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
    V-ați iubit vreodată țara?
    Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
    ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
    ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
    Director: Ion ISTRATE

    GRAIUL ROMÂNESC

    Primit pentru publicare: 04 Ian. 2020
    Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
    Publicat: 04 Ian. 2020
    © Ciprian Antoche© Revista Luceafărul
    Editor: Ion ISTRATE


    GRAIUL ROMÂNESC

    Ce limbă-i mai frumoasă decât este a noastră
    Cântată-n doina țării și-n gângurit de prunci?
    A fost o limbă oare mai caldă, mai măiastră
    Și din străfund de vreme s-a mai născut de-atunci?
    Precum grăiește țara a sale mii cuvinte
    Ce leagă om de oameni și-o cântă ceterași,
    E vorbă românească de-aducere aminte
    A celor ce cuvântul păstrat-au spre urmași.

    Prin paloș și prin tunuri am tot luptat ca graiul
    Să ne rămână-n urmă o moștenire sfântă,
    Prin doina strămoșească mutat-am la noi Raiul
    Spre-a fi o avuție a celor ce cuvântă.
    Al nostru grai e șușur izvoarelor de munte
    Și foșnetul de codri și dealuri otăvite,
    Fuior de văi ce-s coapte și crestele cărunte
    Și rodul pâinii noastre din lanuri aurite.

    Potecile de munte ne poartă graiu-n ceruri
    Și-l duce spre zărandul ce nu-i vedem hotar,
    Prin patima de timpuri, prin frig, prin ploi, prin geruri
    Ni-l plimbă peste țară, ferindu-l de amar.
    E grai străbun ce-i viață, alean ce-a fost odată
    Balade-n dulce țară ni-l poartă spre vecie,
    E flamură de zare, e glia laolaltă
    Și tot ce-i glasul limbii își poartă straia vie.

    Prin grai simțim otava și miei ce pasc în turme
    Hrăniți pe dealuri nalte la poalele de munți,
    Nu poate nimeni veciuri în limbă să ne scurme
    Căci apărată este de-ai noști eroi cărunți.
    Ce grai o fi mai dulce pe-acest pământ lumesc
    Decât română limbă ce-am moștenit prin sânge?
    Chiar șoimii ce brăzdează înalt abis ceresc
    Știu limbă românească ce-n inimă te unge.

    Păduri de conifere și cele de foioase
    Ne șuieră sub vânturi frumosul grai străbun,
    Cuvinte fermecate ce-s calme și duioase
    Cu toatele prin ramuri și-n frunze se adun.
    Când viforul asmute a sale biciuri gheață
    Parcă vorbește limba ce-am învățat-o toți,
    Și lupii când ne urlă sub patima de ceață
    Tot parte-a limbii noastre vuiește-n a lor colți.

    Cirezi cu-a lor tălăngi ce se întind sub soare
    Mugesc de fericire sub glas de plai corect,
    Iar florile de câmp zvâcnind sub desfătare
    Încearcă limba noastră s-o-nvețe din respect.
    Ce limbă-i mai ferice decât cea românească
    Sfințită dintr-o cruce ce șade peste țară?
    Cei prunci dintr-o născare și cei ce-au să se nască
    Au s-o păstreze vie, ferind-o de ocară.

    Din miile de graiuri ce lumea le cunoaște
    Al nostru-i ca niciunul și fără de cusur,
    Îi un buchet de viață, nicicând nu s-o mai naște
    Un altul precum este un grai din neam ce-i pur.
    Iubit-am graiul nostru ca soarele de vară
    Și tot iubim că-i mândru, cuvintele-i sunt vii
    Nu vom schimba o limbă chiar de ne-om pierde țară
    Ci vom sădi-o-n glie ca să rodească-n fii.



    Abonare la articole via email

    Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

    Alătură-te celorlalți 2.661 de abonați

    3 comentarii la acestă însemnare

    1. Maria Poteraș spune:

      ,,Limba noastră-i o comoară
      În adâncuri înfundată
      Un şirag de piatră rară
      Pe moşie revărsată.”
      Alexei Mateevici

      Felicitări!
      Poate puțin spus…

    2. Tudor Valeriu spune:

      Ce poate fi mai frumos decât un omagiu adus limbii românești?
      Când trăia răposata mea soție mă certa că vorbesc prin somn, iar eu mă scuzam și o rugam să mă lase să-mi vorbesc limba de care îmi este atât de dor…
      Să iubiți această limbă că tare-i frumoasă!

      Va felicit prin cele mai meritate cuvinte de laudă!

    3. Stefan Silva spune:

      Chiar acest superb poem este o dovadă că limba noastră este un izvor nesecat de frumuseţe.Cinstire şi FELICITĂRI autorului.

    Drept de autor © 2009-2021 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
    Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
    Server virtual Romania

    Statistici T5