Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 1 (133), Ianuarie 2020
V-ați iubit vreodată țara?
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: ISSN 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

STRAIA ROMÂNEASCĂ

Primit pentru publicare: 18 Ian. 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 19 Ian. 2020
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Doamne, când privesc țăranca noastră cum își poartă Straia Sfântă
Ce-i ca mirul pe-al său trup și o pasăre cu grai,
Îmi văd neamul strămoșesc ce din sufletu-i cuvântă
Presărând pe sacra-i față frumuseți rupte din Rai.

Doamne, când privesc țăranul nostru cum își poartă Straia Sfântă
Mă închin și fac mătănii mulțumit de-așa minune,
Peste umerii spătoși toată zarea se avântă
Să-i presare rod de Glie și cu viața să-l cunune.

Doamne, când privesc la pruncii noștri cum își poartă Straia Sfântă
Am speranța că de mâine va renaște rădăcină,
Prunci frumoși, români de sânge, ce văzduhul îl avântă
Și-au să dăinuie spre veacuri cu-a lor dragoste pricină.

Doamne, când privesc românul nostru cum își poartă Straia Sfântă
Simt cum brazii și stejarii i-au predat a lor putere,
Straia românească-i șade ca o cruce ce-l descântă
De-a uita toată năpasta, ce-i necaz și ce-i durere.

Doamne, când privesc românca noastră cum își poartă Straia Sfântă
Aud doina peste dealuri și în codri de goruni,
Șușur apelor de munte se adună și îi cântă
Despre-a Țării lungi cosițe și de-ai săi frumoși ochi bruni.

Doamne, când privesc spre Țara noastră cum își poartă Straia Sfântă
Îi văd Tricolorul falnic ce-i cusut cu fir de aur,
Peste brâul ce-i străjer n-or fi patimi ce frământă
Ci doar zile făurite spre a-i fi umplute-n laur.

Doamne, când privesc al nostru Neam cum își poartă Straia Sfântă
E speranța veșniciei ce nu va chema apus,
Straia noastră românească în mlădițe se împlântă
Spre-a domni o Maică Țară peste veacuri mai presus.