Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

PĂDURE DE BRAZI

Primit pentru publicare: 18 Febr. 2020
Autor: Ciprian ANTOCHE, redactor șef  – Revista Luceafărul
Publicat: 18 Febr. 2020
© Ciprian Antoche, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

.

PĂDURE DE BRAZI

.

Pădure de brazi, falnică-mi ești și dreaptă
Ca un labirint verde ce se nalță spre zare,
Urci creste de țară și sui munții treaptă cu treaptă
Către întinsul de stele și luna cerată și mare.

Mirosul rășinii se zvârle-n zărandul frumos
Ce-adulmecă-n poftă ca izul cuptorului pâine,
Vântul în freamăt te leagănă-n unde duios
Și-ți mângâie ceteri, și-ți scutură ace bătrâne.

Ferigile aspre se-ntrec a ajunge din urmă
A tale staturi seculare trecute prin vremi,
Alături să-ți fie, să crească-n mieroasa ta turmă
Dar nu te îndupleci, cu creștetul cerul îl cerni.

Nu-i alta mai falnică, o tu pădure de-a pururea sfântă
Decât îmi ești tu astăzi în pântec de liberă țară,
Poporul te nalță, poporul în lacrimi te plânge
Și-ți primenește o horă lipsită de-a lumii ocară.

Pădure de brazi falnici și roibi printre stele
Rămâi veșnică verde și țării o pavăză dură,
Sub cerul cu aștri, mirajul și pâcla de iele
Îți zburdă prin trupuri și-ți cântă doine din gură.

Precum plămădești puieți spre cerul ce plânge
Făpturi miruite din glia noastră duioasă,
Un neam românesc își nalță mlădițe de sânge
Ce vreme ni-s prunci, dar veacuri vor fi o pădure mănoasă.

Cum piatra se naște din stâncă și lutul ajunge o glie
Țărână din țărână purtată în neam de arcași,
Cum codrul naște tot codru, izvorul doar apă ce-i vie
Românul renaște la viață prin prunci ce-s țării urmași.