Primit pentru publicare: 08 ian.2016
Publicat: 08 ian.2016
A consemnat: Ion Istrate

DIANA ADRIANA MATEI

–Născută în oraşul lui Nichita Stănescu.
-Este membră a cenaclului „Atitudini” – Casa de Cultură “I. L. Caragiale”( 2012-2014) şi a cenaclului pentru copii şi tineret „Orfeu”/2012-prezent, corector la revista Spirala Cunoaşterii/2013-prezent, şi redactor la revista R.O.C.A.D.A./2013.

Apariţii în reviste: Revista școlară  Adolescentul (Ploieşti);  R.O.C.A.D.A  (Ploieşti);  Spirala Cunoaşterii  (Ploieşti);  A.V.A.  (Timişoara); Orizonturi Literare  (Petroşani);  Dăruiri Literare  (Orăştie);  Atitudini  (Ploieşti);  Destine Literare  (Canada);  Oglinda Literară  (Focşani); Literatorul  (Bucureşti); Helis  (Slobozia); Nomen Artis  (Bucureşti); Climate Literare  (Târgovişte); Boema  (Galaţi); LitArt  (Târgu-Mureş); Dunărea de jos (Galaţi); Constelaţii diamantine (Craiova); Vatra Veche  (Târgu-Mureş); Bogdania  (Focşani); Poezia  (Iaşi); Amurg Sentimental  (Bucureşti); Tribuna  (Cluj-Napoca); Negru pe Alb  (Bucureşti); Lohanul  (Huşi); Bucureştiul literar şi artistic  (Bucureşti); Gazeta cărţilor  (Ploieşti); Sintagme literare  (Dudeştii Noi); Melidonium  (Roman); Revista Nouă  (Câmpina); Urmuz (Câmpina); Nord Literar (Baia Mare); Plumb (Bacău); 13 plus (Bacău); Apollon (Urziceni).

În antologii: Din pana egretei/2013; Romeo şi Julieta la Mizil/ 2012 – 2013;  Poezii de iarnă /supliment al revistei A.V.A./2014; Nimic despre ceaiul de muşeţel/2014; Expresia Ideii 6 – Poarta fluturilor/2014; Romeo şi Julieta la Mizil/ 2013-2014; Colecţia “Anotimpuri Româneşti” – Volumele- Vara/2014, Toamna/2014, Iarna/2015,  Primăvara/2015;  Revamşa cuvintelor/ASPRA/2014; Terapie prin poezie/2014; Limba noastră eminească/2014; În aşteptarea sărutului promis/2014.

Opera: Ştefănuţ lingea un geam/poezii pentru copii/2010;  Chip de nasturi/2012/prefaţă, Gore Maior; Azi lateral/2014/prefaţă, Radu Almăşan (Bosquito); Cântec de sânge albastru/2014.

Premii şi diplome: Locul III la “Concursul Judeţean de Eseuri” pentru liceenii din şcolile cu profil tehnic/2010;  Diplomă de merit -Cenaclului „Orfeu”/ 2013;  Diplomă de merit – Cenaclului „Orfeu” / 2015.

Referinţe critice: Gore Maior, Marian Dragomir, Gabriela Teodorescu, Alex. Ştefănescu, Ion Bălu, Radu Almăşan, Petre Rău, Elena Costea.

Haec primum ostium la Luceafărul

“Azi lateral” după o recenzie semnată de  Dr. filozof Elena COSTEA

     Cartea Dianei A. Matei  este o incursiune într-o lume profund angajată într-un demers de înţelegere a sinelui şi a ceea ce este dincolo de acesta. Poeziile sale cu tentă postmodernă din care izvorăşte lupta cu suferinţa, neputinţa de a depăşi moartea, nedreptatea mereu prezentă în conştiinţa omului o fac pe autoare să vorbească despre aerul celor ce încă mai “egretă” moartea. Existenţa nu poate aşadar să fie rezultatul unor acte imorale şi nici nu poate fi continuată în prezenţa acestora. Răspunderea morală, angajamentul pe care indivizii trebuie să îl arate faţă de alţi oameni este o metodă singulară şi autentică de supravieţuire.Întregul fir al cărţii este traversat de ideea Unului şi al Multiplului, de sentimentul imposibilităţii de a convieţui izolat. În poezia „Marea Neagră”, poeta se regăseşte într-un loc crăpat, iar la amiază, ajunge să se regasească pe sine şi să alunece într-un “semialbastru” obscur şi indescifrabil. Căutarea zilei de ieri nu este niciodată o căutare vană, trecutul este mereu prezent în conştiinţa poetei şi se regăseşte odată cu ea în orice tip de căutare pe care poeta o are, o căutare către lumi diferite şi neschimbate. Locul  “orei nouă” este un loc unde îşi are sălaşul crima, locul crimei fiind acolo unde poeta revine mereu. Locul acela este mereu căutat în teama înrădăcinată în existenţă, locurile încărcate de semnificaţii macabre sunr acelea care o aduc pe autoare în trecut, un loc al revenirii la o origine pe care poeta o caută întotdeauna. “Cuvintele abstracte” sunt motivul picturii, al imaginii, toate înrădăcinate în acest tablou complet.

     Conflictul interior al Dianei A. Matei se leagă de motivul sângelui: “Sângele te ţine la închisoare” şi atunci te simţi şi eşti cu adevărat liber. Pe de altă parte, orice sfârşit din poeziile Dianei A. Matei vine din propria sa lume, o lume pe care ea însăşi o proiectează. Numărătoarea inversă o face pe poetă să aducă în discuţie motivul morţii, imanenţa acesteia într-o realitate pe care o modifică chiar ea pornind de la propria sa lume. Ziua de ieri în cazul poeziilor Dianei A. Matei nu poate exista fără ziua de mâine şi de astăzi, timpul fiind asemenea unui ecou venit parcă din interiorul nostru. Tulburarile poetei, trăirile ei, verva, sunt ataşate zilei de ieri dar şi zilei de mâine. Iubirea platonică este aceea care se ridică până la cerul care „rostit prin cuvinte, nu poate decât să se burniţeze în cratime”.

     Poezia Dianei este un univers obscur, nonmatematic, ilogic, nefragmentat, totul producându-se ca un fenomen unificator ce nu poate fi distrus.