Handmade: un + de valoare sentimentală
În ultima vreme păşesc aproape zilnic treptele teatrului, chiar dacă numai în trecere. Şi mi-am dat seama că, minţi luminate cum numai în trecut se mai năşteau, au hotărât să amplaseze o instituţie culturală în trecerea de zi cu zi a oamenilor. Majoritatea facem o cruce când trecem pe lângă o biserică, dar câţi ridicăm privirea când trecem pe lângă teatrul ce are în faţă statuia eminesciană! Vineri, o placardă m-a determinat să fac doi paşi înapoi: este înștiințarea care anunţă evenimentul magic de încheiere a anului cultural, asemănătoare cu cea care, probabil, va fi în fruntea alaiului de duminică. E o pancartă care pare a fi la fel ca altele, dar care în spate ascunde truda unui grafician ori desenator, probabil om din casa teatrului, care şi-a dovedit măiestria în faţa unei imprimante. Mulţi vom citi aceasta, dar numai unul va tresări ştiind că este munca lui. Şi cei care veţi examina tablă cu știri sau lozinci veţi vedea linii ajutătoare trase în vederea organizării spaţiului de lucru şi a încadrării textului. Este o muncă deloc uşoară (iar pentru o umilă recunoaştere a acelei munci, merita măcar un loc mai merituos decât direct pe sol)!
Şi mi-am adus aminte de planşele pe care odinioară le efectua tata pentru elevi: pe cât de indescifrabil scrie de multe ori tata, pe atât de măiestrite ieşeau planşele. Şi câtă atenţie incorporau acestea! De la trasarea chenarului, până la organizarea spaţiului! Câtă migală şi câtă răbdare, în condiţiile în care o singură literă greşită putea duce la eşecul unei munci de ore (în condiţiile în care pasta corectoare a apărut şi a invadat spaţiul românesc abia în ultimii ani!).
Şi mi-am adus aminte şi de planşele pe care le făceam la liceu: multe foi imprimate şi apoi lipite prin organizare aleatorie pe o coală de carton!
Şi a treia aducere aminte a fost a mapei documentare pe care, de curând, am scanat-o de la colonelul (r) Mihai Drăguţu (în vederea editării unei cărți): dincolo de multe premii şi diplome, se ascundeau fotografiile unor tablouri executate de acesta. Un spirit de artist născut din patriotismul omului de justiţie! Ar fi lipsit de politeţe faţă de cititori să creionez acum valoare acestor opere, care, după simpla mea părere, ca temă şi structură, sunt unicat. Vă las pe voi, cititori de weekend, să vizualizaţi cele descrise şi să concluzionaţi singuri!
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania