Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Iarăși despre Ziua Presei Române. Mircea Radu Iacoban în recenta sa carte “Trăim o sigură dată-Jurnal, 2004-2014”

Oprea,I-NPrimit pentru publicare: 18 ian.2016
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul(Bt)
Editor: Jan TRISTEA
Publicat: 19 ian.2016

 

 

 

Iarăși despre Ziua Presei Române

Mircea Radu Iacoban în recenta sa carte “Trăim o sigură dată-Jurnal, 2004-2014”, Editura Junimea, Iași, adaugă o filă în completare la vchimea presei române

Nu 175 de ani împliniți de presă română – de la apariția în 1829 a celor două publicații Curierul românesc și Albina românească – justifică stabilirea zilei de 16 aprilie ca Ziua Presei Române, scria Constantin Poenaru în Buletinul de Istoria Presei nr 10, octombrie 2015; nici Cristomaticul românesc al luiTeodor Racoce (Cernăuți, 1820), Biblioteca românească a lui Zaharia Carcaluchi, Buda, 1821, nici calendarul de casă apărut în Bucovina la 1811 sau cele cunoscute încă din 1794 de bucovineanu I. Schintilă, tipărite în limba română la Viena sau Buda, cum scria Ion N. Oprea în volumul său Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2008, Editura Pim, Iași, sunt datele cele mai vechi care atestă apariția presei în limba română.

Scriitorul ieșean Mircea Radu Iacoban este cel care în recenta sa carte Trăim o singură data-Jurnal, 2004-2015, 668 pagini, Editura Junimea, Iași, adaugă o filă în completare la vechimea presei române, realitate confirmată și de o altă operă, Istoria Jurnalismului din România în date. Enciciclopedie cronologică, volum coordonat de Marian Petcu, Polirom, 2012, contributor Maricica Ifrim, Iași.

“27 martie. În acest martie (2014 n. a.) se împlinesc  185 de ani de gazetărie românească. Primăvara anului 1829 s-a dovedit fastă și rodnică, atunci născându-se, zice-se, presa din  amândouă principatele: apăreau, la Iași, “Albina Românescă” și la București, “Curierul Românesc”. “Nu se află azi în lumea politică neam, deși mai mic ca număr, carele, întru ale sale folositoare instituții, să nu aibă în limba nației un jurnal periodic” – se scria în “Înștiințare despre  gazeta românească din Ieși” “Albina”…). Adevărul adevărat este că  primul ziar a apărut la Iași cu 39 de ani mai devreme, în 1790: „Courier de Moldavie”. Nu-i inclus în cronologia presei române fiind considerat, probabil, ziarul  lui Potemkin, gazeta „stăpânirii” – o foaie  mai degrabă rusească adică. Avem tot soiul de rețineri păguboase  când e să stabilim datele de naștere ale instituțiilor românești (…) ei bine, tot așa ignorăm și realul început  al presei române. N-are nici o importanță cine a fost patronul ziarului și ce interese a servit, foaia s-a numit, fie și în franceză, „Curierul  Moldovei”, s-a tipărit la Iași, cuprindea relatări privind întâi de toate evenimentele provinciei, de ce să nu fie inclusă în istoria presei noastre, care, iată, ar împlini nu 185 de ani, ci 224 de ani?”, scrie Mircea Radu Iacoban în volumul citat, pp.618-619.

“1790, februarie, 18, Iași: apare Courrier de Moldavie, primul ziar tipărit pe teritoriul românesc. Editat în limba franceză, săptămânal, până la 1 apriie 1790. Sunt cunoscute doar șapte numere, din care s-au păstrat cinci, nr. 1-4 și nr. 7. Editat de comandamentul trupelor rusești din armata prințului G. A. Potemkin, prin intermediul căruia sunt publicate informații despre Revoluția Franceză,  despre armata rusă aflată în război cu trupele turcești și despre G. A. Potemkin. Pe frontispiciul  nr. 1 se află stema țării. Courrier de Moldavie conține scurte relatări ale evenimentelor petrecute la Paris, Viena, Bruxelles, Londra, Roma, Francfurt am Main și în alte orașe europene. Prospectul anunță apariția ziarului în limbile franceză și română. Literele latine provin  din Polonia, iar tipografia, probabil, este a lui Dimitrie Cantemir. În nr. 1, sub semnătura A.M., este publicată o odă, în limba latină, închinată împărătesei Ecaterina a II-a”, scrie în Istoria Jurnalismului din România în Date. Enciclopedie cronologică, volum coordonat de Marian Petcu, Polirom, Iași, contributor Maricica  Ifrim (MIIS), rod al muncii a 120 de specialiști – bibliotecari, profesori, istorici, arhiviști, jurnaliști -, timp de patru ani, cum explică coordonatorul.

“…Acum, în mod meritos, Marian Petcu și specialiștii cu care a colaborat aduc dovada că la  Șcheii Brașovului, dascălul Petcu Șoanul a editat încă la 1731 un Calendar imprimat cu caractere chirilice în limba română cu informații astrologice și sfaturi practice, probând că se scrie (românește) de mult), scriam despre masivul volum  într-o lucrare, “Oameni și opera. Eseuri” de Ion N. Oprea, p. 301, Editura Pim. Iași, 2013.

                                        



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 36 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5