Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

Pe urmele materialelor publicate. Adevărul despre „Ziua Presei Române” – 16 aprilie 2004

OPREAINPrimit pentru publicare: 07 nov. 2015
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul(Bt)
Publicat: 07 nov. 2015

Pe urmele materialelor publicate

Adevărul despre „Ziua Presei Române” – 16 aprilie 2004

Să spunem NU impostorilor din știință  și cultură!”, își intitulează Constantin Poenaru documentarul din „Buletin de Istoria Presei” nr. 10, octombrie 2015, publicație lunară a Centrului Român de Istoria Presei, București, primul Institut particular de studiu și cercetare, creat oficial – sub DIRECȚIA sa – la 24 ianuarie 2014,  combătând pe falsificatorii „Zilei Presei Românești” – un grup de profesori universitari și senatorii Adrian Păunescu, Grigore Zanc și Ion Șolcanu, ajutați de consilierul prezidențial Octavian Știreanu, luând ca bune fapte neadevărate – că se împlineau 175 de ani de la apariția primelor publicații în limba română – „Curierul Bucureștilor”  (de fapt, „Curierul românesc”) și „Albina Românească”.

Despre cele de mai sus, spune autorul, a publicat atunci un articol în ziarul  „Info- Plus” din Râmnicu Vâlcea, iulie 2004,  încercând să restabilească adevărul datelor istorice.

Este reamintit și faptul că în context a fost utilă și intervenția ziarului România liberă din 28 aprilie- 5 mai 2004, care, sub semnătura CRONICAR, se pare, se „ascundea” Nicolae Manolescu. Adevărul restabilit era acesta: A existat un demers al lui Dinicu Golescu de a scoate un ziar în limba română cu titlul Curierul Bucureștilor, pentru care a obținut în 1828 aprobarea din partea guvernatorului rus Puhlen, dar el a eșuat. Abia  un an mai tărziu, în 1829, ies de sub tipar cele două gazete de la a căror apariție se împlinesc acum 175 de ani, mai întâi, la 8 aprilie, Curierul român, editat de I. Heliade-Rădulescu în capitala Țării Românești, iar la 1 iunie Albina românească, scoasă de Gh. Asachi la Iași.

Deci, conchide Constantin Poenaru, data de 16 aprilie, stabilită ca Ziua Presei Române, nu corespunde cu nici una din datele de apariție a celor două publicații invocate (și) în proiectul legislativ.

Nici cu privire la primele publicații în limba română, cei de mai sus, n-au nimerit-o  și sunt citate primele noastre periodice: Crestomaticul românesc al lui Teodor Racoce (Cernăuți, 1820), Biblioteca românească a lui Zaharia Carcalachi, Buda, 1821…

La cele de mai sus o contribuție operativă și-a adus Ion N. Oprea. Iată, deocamdată, ce scria el pe coperta IV al volumului „Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004”, în aprilie 2004: …”La 16 aprilie 2004 în România s-a sărbătorit Ziua Presei, când se presupune că s-ar fi împlinit 175 de ani de la apariția primelor publicații în limba română: Albina românească și Curierul Bucureștilor.

Știrii de mai sus din  Adevărul puteam să-i invoc în controversă Dicționarul Presei Literare Românești 1790-1990 de I. Hangiu, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996. Vine  Nicolae Manolescu în Adevărul din 16 aprilie 2004 și spune clar:  „Pe datade 16 aprilie nu se împlinesc 170 de ani de la apariția nici unui ziar românesc, și cu atât mai puțin de la apariția presei. Curierul Românesc și Albina românească au apărut în 1829, iar la Cernăuți, în 1820. Crestomaticul românesc”, spune domnia sa.

Calendarul de casă ca presă apare în  Bucovina la 1811, dacă nu mai devreme, iar bucovinenul I Schintilă cunoștea încă din 1794 calendarele românești tiprite la Viena sau la Buda. Deci nu 175 sau 170 de ani de presă românească, ci 193 de ani, dacă nu 210 ani de la prima tipăritură românească”, scrie și Ion N. Oprea.

                                                                 Ion N. Oprea

  1. S.: La unul din materialele mele publicate recent în Luceafărul, Mihai Horga din Roman scrie la 3 noiembrie 2015, h. 08,39, drept comentarii: „Un gest de noblețe… a recunoaște meritele altuia. Felicitări, stimate Ion N. Oprea”.

Îi răspund, mulțumesc, vă urez sănătate cu ocazia sărbătoririi Zilei numelui  Dvs. și vă aștept ca membru al Cenaclului nostru de la distanță să participați cu un eseu la editarea celui de-al X-lea volum din seria antologie, cu temă dată: „Dincoace, Dincolo, cu respectul nostru”, termen de expediere 1 martie 2016, e/mail I.n.oprea32@gmail.com sau anysoaradumitrescu@gmail.com.

 



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 2.569 de abonați

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5