Primit pentru publicare: 07 nov. 2015
Autor: Ion N. OPREA, Membru Fondator de Onoare al Rev. Luceafărul(Bt)
Publicat: 07 nov. 2015
„Să spunem NU impostorilor din știință și cultură!”, își intitulează Constantin Poenaru documentarul din „Buletin de Istoria Presei” nr. 10, octombrie 2015, publicație lunară a Centrului Român de Istoria Presei, București, primul Institut particular de studiu și cercetare, creat oficial – sub DIRECȚIA sa – la 24 ianuarie 2014, combătând pe falsificatorii „Zilei Presei Românești” – un grup de profesori universitari și senatorii Adrian Păunescu, Grigore Zanc și Ion Șolcanu, ajutați de consilierul prezidențial Octavian Știreanu, luând ca bune fapte neadevărate – că se împlineau 175 de ani de la apariția primelor publicații în limba română – „Curierul Bucureștilor” (de fapt, „Curierul românesc”) și „Albina Românească”.
Despre cele de mai sus, spune autorul, a publicat atunci un articol în ziarul „Info- Plus” din Râmnicu Vâlcea, iulie 2004, încercând să restabilească adevărul datelor istorice.
Este reamintit și faptul că în context a fost utilă și intervenția ziarului România liberă din 28 aprilie- 5 mai 2004, care, sub semnătura CRONICAR, se pare, se „ascundea” Nicolae Manolescu. Adevărul restabilit era acesta: A existat un demers al lui Dinicu Golescu de a scoate un ziar în limba română cu titlul Curierul Bucureștilor, pentru care a obținut în 1828 aprobarea din partea guvernatorului rus Puhlen, dar el a eșuat. Abia un an mai tărziu, în 1829, ies de sub tipar cele două gazete de la a căror apariție se împlinesc acum 175 de ani, mai întâi, la 8 aprilie, Curierul român, editat de I. Heliade-Rădulescu în capitala Țării Românești, iar la 1 iunie Albina românească, scoasă de Gh. Asachi la Iași.
Deci, conchide Constantin Poenaru, data de 16 aprilie, stabilită ca Ziua Presei Române, nu corespunde cu nici una din datele de apariție a celor două publicații invocate (și) în proiectul legislativ.
Nici cu privire la primele publicații în limba română, cei de mai sus, n-au nimerit-o și sunt citate primele noastre periodice: Crestomaticul românesc al lui Teodor Racoce (Cernăuți, 1820), Biblioteca românească a lui Zaharia Carcalachi, Buda, 1821…
La cele de mai sus o contribuție operativă și-a adus Ion N. Oprea. Iată, deocamdată, ce scria el pe coperta IV al volumului „Bucovina în presa vremii, Cernăuți 1811-2004”, în aprilie 2004: …”La 16 aprilie 2004 în România s-a sărbătorit Ziua Presei, când se presupune că s-ar fi împlinit 175 de ani de la apariția primelor publicații în limba română: Albina românească și Curierul Bucureștilor.
Știrii de mai sus din Adevărul puteam să-i invoc în controversă Dicționarul Presei Literare Românești 1790-1990 de I. Hangiu, Editura Fundației Culturale Române, București, 1996. Vine Nicolae Manolescu în Adevărul din 16 aprilie 2004 și spune clar: „Pe datade 16 aprilie nu se împlinesc 170 de ani de la apariția nici unui ziar românesc, și cu atât mai puțin de la apariția presei. Curierul Românesc și Albina românească au apărut în 1829, iar la Cernăuți, în 1820. Crestomaticul românesc”, spune domnia sa.
Calendarul de casă ca presă apare în Bucovina la 1811, dacă nu mai devreme, iar bucovinenul I Schintilă cunoștea încă din 1794 calendarele românești tiprite la Viena sau la Buda. Deci nu 175 sau 170 de ani de presă românească, ci 193 de ani, dacă nu 210 ani de la prima tipăritură românească”, scrie și Ion N. Oprea.
Ion N. Oprea
Îi răspund, mulțumesc, vă urez sănătate cu ocazia sărbătoririi Zilei numelui Dvs. și vă aștept ca membru al Cenaclului nostru de la distanță să participați cu un eseu la editarea celui de-al X-lea volum din seria antologie, cu temă dată: „Dincoace, Dincolo, cu respectul nostru”, termen de expediere 1 martie 2016, e/mail I.n.oprea32@gmail.com sau anysoaradumitrescu@gmail.com.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania