ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Idealul înalt al creației

Primit pentru publicare: 06 Sept. 2018
Autor:  Paraschiva CĂRBUNAR
Publicat: 07 Sept. 2018
Editor: Ion ISTRATE

Poet de finețe remarcabilă, cu o cultură clasică a cărei esență este educativă, domnul Al. Florin Țene își exteriorizează sentimentele într-o creație poetică bogată  în emoții și o puternică expresie lirică, ducând tema creației la desăvârșire, ca o încununare a efortului creator, purtând această dulce povară oricât ar fi de istovitoare, asemeni mamei care secătuită de puteri își poartă copiii dolofani în brațe, hrănindu-i și bucurându-se de puritatea ființei și de menirea sa. În căușul palmei, vântul aduce poetului o sămânță de grâu: rodul iubirii, căci ”a crea înseamnă a iubi”. La  aceste dulci poveri, nici mama, nici poetul nu ar renunța pentru nimic în lume.

Citind câteva creații ale poetului Al. Florin Țene publicate în revista literară ”Agora” – redactor șef Iulian Patca (Casa de sub nuci, Despărțire; Eternul nud; Au înflorit nucii; Concert în lipsa mea, Au căzut PLATANII pe gânduri) găsesc seva creației sale.

Conștient de idealul creației, de a face o literatură care-și are izvorul în procesele istorice care au determinat existența zbuciumată a poporului român, constat că rădăcinile creației sale sunt înfipte în straturile geologice ale acestei armonioase țări, în solul fertil al tradiției, arta poetului răsfrângându-se asupra minții și sufletului.

Casa de sub nuc – este poemul care exprimă sufletul poetului frământat, în care freamătă anii care l-au copt și universul COPILĂRIEI, cu puteri nebănuite:

”N-am să uit niciodată, până când pământul
Îmi umple cu vânt gura,
Casa de sub nucul dintre două veacuri,
La temelia ei nucul își îngroașe rădăcinile
Adânc, de au trecut dincolo
În emisfera cealaltă unde se copseseră
Nucile de cocos în rădăcinile înfrunzite.
Prin strania fereastră deschisă numai noaptea
Priveam la steaua SOLEDAD
……………………………………………………..
Pe atunci eram convins că nu se poate muri
În graiul guguștiucului.”
Poetul surprinde în creația sa aspecte sezoniere ale ecosistemelor (aspect …, …):
”Primăvara aleargă desculță prin sat
Și stelele au căzut în nucii grădinii
Dimineața nu s-au mai stins, n-au mai plecat
Au rămas ochiuri de izvoare la rădăcina luminii.”
(Au înflorit nucii)

În aceste anotimpuri toate păsările au în repertoriul lor aria primăverii, iar când soarele se arată își dau seama că au fost păcălite … intervin aspectele fenologice. Și păsările țin oamenii sub observație, tocmai a deștepta bunele sentimente între oameni și gustul pentru frumusețile Naturii.
Pildele rele nu pot fi urmate, de exemplu turiștii care rup crengile din pădure sau se iscălesc cu briceagul pe tulpina copacilor, primesc lecții moralizatoare de la gureșele GAIȚE.
Poetul aduce idei care animă cititorul astfel că oamenii vor înțelege că nimic nu e mai de preț în Univers decât viața și sentimentul prieteniei.

”Au căzut platanii pe gânduri
De când omul e de propria imagine orbit.”

Lumea necuvântătoarelor înseamnă pentru om nu numai un suport economic vital, și o bogată sursă de  înavuțiri utile, atât în domeniul tehnicii a moralei, cât și a creației artistice (simboluri ale modestiei; simboluri ale vanității).
Eforturile oamenilor cinstiți care s-au zbătut să aducă omenirea pe calea dreptății, să adune comori de știință, frumusețe și înțelepciune s-au năruit, dar gândirea lor a supraviețuit prin cărți.
Ființa umană își caută de-a lungul existenței integrarea în ordinea casnică, prin categoriile etnice și etice ce-i hotărăsc devenirea.
Prin efortul armonios al generațiilor, oamenii de cultură se asociază și colaborează, pentru salvarea demnității umane, cultura fiind ”o punte de diamant” între popoare.
Poetul Al. Florin Țene constituie un îndemn, pentru tinerii dornici să exprime culorile vieții și tot ce se găsește frumos, între cer și pământ.