Aleargă primăvara desculţă prin sat Şi stelele au căzut în nucii grădinii Dimineaţa nu s-au stins, n-au mai plecat Au rămas ochiuri de izvoare la rădăcina luminii.
În apele lor închegate, tremurând în cupe de muguri, Se zămislesc rodul de sevă, răcoare… Luminau crengile ca nişte ruguri Şi raze picurau, uimite de soare.
O, stelele pe punţile nucilor au căzut Cu hlamidele lor muiate în luumină Şi nu s-au pierdut, Au rămas pe vechea tulpină.
Păsările au început un vechi tril Concert la care au venit şi cucii La sfârşitul nopţilor de april… …Era Sfântul Gheorghe şi-n noapte înfloriseră nucii.