Dimineaţa de Sfântul Gheorghe

                        Aleargă primăvara desculţă prin sat
                        Şi stelele au căzut în nucii grădinii
                        Dimineaţa nu s-au stins, n-au mai plecat
                        Au rămas ochiuri de izvoare la rădăcina luminii.

                        În apele lor închegate, tremurând în cupe de muguri,
                        Se zămislesc rodul de sevă, răcoare…
                        Luminau crengile ca nişte ruguri
                        Şi raze picurau, uimite de soare.

                        O, stelele pe punţile nucilor au căzut
                        Cu hlamidele lor muiate în luumină
                        Şi nu s-au pierdut,
                        Au rămas pe vechea tulpină.

                        Păsările au început un vechi tril
                        Concert la care au venit şi cucii
                        La sfârşitul nopţilor de april…
                        …Era Sfântul Gheorghe şi-n noapte înfloriseră nucii.

                                                            Al.Florin ŢENE