Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 10 → 2018
Revista Luceafărul
Revista „LUCEAFĂRUL” este o publicaţie de cultură, educaţie şi atitudini destinată sufletului neamului românesc. Considerăm că omagierea marelui român Mihai Eminescu, fondator al spaţiului cultural românesc modern, este o provocare şi o datorie de onoare a fiecăruia dintre noi, căreia îi putem da curs în nenumărate feluri. Cu credinţă în misiunea noastră, încercăm să contribuim prin această revistă la crearea unor repere culturale autentice şi stabile.

ÎN DULCELE STIL …BOTOŞĂNEAN

Sursa: http://basarabialiterara.com.md/
Autor: Prof. Maria Apetroaiei
Redactor Moldova literară, Iaşi

 
Parcurgând primele pagini ale cărţii „Vatră străbună”, gândul m-a dus la o  inedită scriere a lui Păstorel Teodoreanu, „De Re Culinaria”. Apropierea ar părea nepotrivită, atâta vreme cât conţinutul este cu totul şi cu totul deosebit.  Şi totuşi… Pornind de la o iniţiativă banală, gastronomică, Păstorel creează în stilu-i caracteristic o imagine comică a bucătăriei tradiţionale româneşti, călăuzit de gândul „Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti” pentru a evidenţia cu o anumită mândrie toate „bunăciunile”româneşti dar şi pentru a şfichiui cum se cuvine, cu ironie şi umor, multe dintre aspectele observate în lumea din preajma sa.  Mărturisirea acestuia despre intenţia de a scoate o asemenea carte, se aseamănă cu cea a scriitorului Vasile Popovici, care pornind de la o chestiune interesantă, cum este folclorul românesc din zona Moldovei de nord, creează pagini savuroase de comentarii, un adevărat deliciu pentru a ne descreţi gândurile întunecate, aşa cum veţi remarca în ceea ce urmează.
„Pe vremurile acestea de restrişte, şomaj şi lipsuri de tot felul, (Doamne, cât  sunt de actuale!n.n.) când până şi pânea noastră cea de toate zilele a luat culoarea mizeriei (neagră), înscrierea unei asemenea rubrici programatice în paginile unei reviste literare apare, la prima vedere, ca o blamabilă absurditate, dublată de o forte-doză de indelicateţă(…). Prin urmare, nu reţete de mâncăruri va găsi cetitorul în această rubrică”.
„A scoate o carte despre folclor, când credinţa e că nimic nu mai e de spus în domeniu, este o cutezanţă asumată şi un risc pe măsura cutezanţei. Se scrie despre orice: folclorul este (în mentalul colectiv, al generaţiei superinformaţionalizate, al generaţiei de aur sub zodia computerizării) este, cum spuneam, arhaic, perimat, vetust şi neînvogă.  Şi cum ar zice cu emfază generaţia superculă pe care nu eu am scăpat-o din mână, că, dacă nu ai cercei în nas şi buric, nimic nu e supercul şi nu e şic!!!
Cine mai cumpără, cine mai citeşte o carte? Sunt alte şi alte motivaţii: banii, duşmanii şi sexul, cu puţinele excepţii de la regulă, în faţa cărora mă aplec cu aleasă cinstire şi reverenţă!”
Cutezanţa domnului profesor Vasile Popovici este cu atât mai lăudabilă, cu cât dovedeşte că mai există români adevăraţi cărora le pasă ca, într-o lume a globalizării, când tendinţa imitaţiei haotice distruge  frumuseţea spirituală străveche, originală, noi, românii, să nu ne pierdem identitatea, de dragul de a fi neapărat „cool”şi ultramoderni. Dorinţa autorului de a realiza o asemenea carte porneşte şi de la preţuirea de care un asemenea tezaur trebuie să se bucure, după cum afirmaseră nu numai cercetătorii în domeniu, ci şi scriitorii, precum Sadoveanu, care credea în valoarea inepuizabilă a folclorului românesc: „De la aceste izvoare de apă vie cată să se adape toţi cei care cântă şi se simt ai acestui popor şi ai acestui pământ”.
Convingerea mea este că, la românii adevăraţi, precum autorul acestei cărţi, care nu s-a dezrădăcinat nicicând de vatra străbună a satului Corni, simţământul lăuntric al dragostei şi cel al respectului faţă de neam şi de ţară nu se pot stinge nici dincolo de hotarele vieţii efemere, pământene. De aceea, şi scriitorului Vasile Popovici i se potriveşte perfect legământul întru veşnicie al lui George Coşbuc din „Poetul”: „Sunt suflet în sufletul neamului meu/ şi-i cânt bucuria şi-amarul”…sau „Ce-s unora lucruri a toate mai sus,/Par altora lucruri deşarte” şi „Pe marginea lumii-ntre viaţă şi-apus…/ Din suflet eu fi-ţi-voi, tu, neamule-al meu/ De-a pururi, nerupta sa parte”!
 
[…]

Articol complet la  http://basarabialiterara.com.md/?p=16695



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 29 de abonați

1 comentariu la acestă însemnare

  1. D.M. Gaftoneanu spune:

    Felicitari, domnule profesor VASILE POPOVICI si doamnei prof. MARIA APETROAIEI!

Lasă un comentariu

Drept de autor © 2009-2018 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania

Statistici T5