•       ÎNFRÂNGEREA  AGRESIUNII  BOLȘEVICE  ÎN  ZONA  HOTIN-SOROCA
                                        DIN  IANUARIE  1919 
  COL.(R) PROF. IOAN GRĂDINARU DE CORDĂRENI – DOROHOI

                              Evenimentele sângeroase de la Hotin- Soroca și războiul României deosebit de greu și dificil dus cu armata Ungariei Comuniste din anul 1919, s-au datorat provocărilor și atacurilor numeroase executate împotriva ROMÂNIEI MARI.
          Când U.R.S.S. s-a dezintegrat în 1991, următoarele teritorii străvechi românești au rămas sub ocupație ucraineană: HOTINUL, NORDUL BUCOVINEI, ȚINUTUL HERȚA, SUDUL BASARABIEI ȘI INSULA ȘERPILOR.
           Astfel vecinul din nord , Ucraina a fost CEL MAI PROFITOR STAT, stăpânind pe nedrept, doar în virtutea forței și brutalității Uniunii Sovietice, vaste teritorii românești, care aparțin poporului român încă de la începutul istoriei.

•           De-a lungul secolelor teritoriile poporului ucrainean au făcut parte din imperiul țarist și apoi imperiul sovietic. Astăzi, având în vedere pretențiile europene, Ucraina este implicată într-un măcel fratricid, distrugere totală și rămâne în continuare CEL MAI PROFITOR STAT, de pe urma țărilor vecine care au cel mai mult de pierdut.
•            Primul eveniment militar-politic în care a fost implicată armata  României, după desăvârșirea unității sale naționale, a avut loc la Hotin și Soroca în nordul Basarabiei, începând cu noaptea de 6/7 ianuarie 1919.
•           În rezolvarea acestor evenimente, armata română a fost implicată cu unități și mari unități, aparținând Diviziei 1 Cavalerie, comandată de generalul Mihai Schina și ale Diviziei 8, comandată de generalul Iacob Zadik.
•           La sfârșitul anului 1918 trupele de ocupație austro-ungare și germane au părăsit nordul Basarabiei unite cu România, iar locul lor a fost luat de Brigada 2 Roșiori, comandată de generalul Cleante Davidoglu, stabilit cu garnizoana în orașul Hotin, împreună cu celelalte unități ale Diviziei 1 Cavalerie desfășurate la Noua Suliță, Colomeia, Larga etc. Regimentul 5 Roșiori  a fost desemnat cu paza Nistrului de la Atachi la Soroca, paza pe Nistru a fost făcută cu unități de grăniceri.
•           Din motive neelucidate, Brigada 2 Roșiori ( general  Davidoglu) nu și-a consolidat pozițiile și nici nu a urmărit corespunzător infiltrările inamicului din stânga Nistrului. Dușmanii României de la est au fost la curent cu această situație și au profitat de ea.
•           Brusc a crescut numărul trupelor ruso-ucrainene-bolșevice în zona Moghilev, nu departe de Hotin. De asemenea, a crescut numărul diversiunilor și actelor în Basarabia, dar mai ales aici in nord, zona Hotin și Soroca. Mijloacele folosite de inamic ,, au fost teroarea și crima,, se afirma într-un document militar.
•           Mare îngrijorare și fermitate regăsim la generalul C. Prezan, comandantul M.C.G. care la 6 ianuarie 1919, printr-un ordin adresat trupelor din Basarabia, le cerea sa aibă o atitudine binevoitoare față de populația pașnică și să-i apere avuția și viața, în schimb, față de inamici și răufăcători ,, se va proceda cu toată asprimea”.
•           Dar cei chemați să țină seama de această situație nu au făcut nimic. Sub ochii lor, grupurile de bolșevici s-au pregătit nestingerit, atât în afara țării, cât și în zona Hotin- Soroca.
•           În noaptea de 6/7 ianuarie, trupele bolșevice au trecut Nistrul pe gheață pe la Atachi (sat la nord de Hotin), dar și pe la Ocnița (Soroca) la sud de capitala județului Hotin.
•           Ca urmare a surprizei reușite , inamicul a ucis pe toți grănicerii români izolați pe malul Nistrului și pe ostașii din micile subunități cantonate prin sate.
•           Acțiunea inamică s-a bucurat, de sprijinul total al autorităților ucrainene din Moghilev, unde s-a pregătit atacul și apoi li s-au pus la dispoziție vase pentru a realiza poduri pe care să treacă trupa, armamentul, muniția și caii peste Nistru.
•           Ilustrativă pentru modul barbar în care bolșevicii au înțeles să se comporte a fost asasinarea mișelească, de către un grup de săteni din Calarașovca a generalului Stan Poetaș, comandantul Brigăzii 21 Infanterie, în ziua de 7 ianuarie 1919 (urmează detalii despre generalul erou într-un alt articol de fond). 
•           De accea, profund mâhnit, generalul Constantin Prezan a trimis comandanților corpurilor 4 și 5 armată, la 9 ianuarie 1919, un ordin drastic, cerându-le să ia măsuri contra celor ce se dedau la acte criminale.
•           ,,Pe viitor, se spunea în telegramă,toate trupele inamice care vor trece frontiera noastră, nu vor fi socotite ca trupe organizate. În consecință, aceste bande nu se vor bucura de legile care se aplică în război trupelor regulate. Toate vor fi tratate fără milă, complet și radical exterminate”.
•           Iar în privința reprimării revoltelor locale, într-o altă telegramă, din 11 ianuarie, se preciza: ,,Nu trebuie milă, toleranță și ezitare în asemenea ocazii”.      
•           La declanșarea  și desfășurarea evenimentelor din Hotin și nordul județului Soroca, apare cel puțin ciudat că subordonații direcți ai generalului Schina, comandantul Diviziei 1 Cavalerie, cu toată atenționarea făcută , nu au întreprins nimic.
•           Generalul Cleante Davidoglu a luat drept realitate primul zvon și speriat, a plecat din Hotin. Acestuia, i-au trebuit 24 de ore de la atacul perfid bolșevic pentru ca, în ziua de 8 ianuarie, în sfârșit, să dea Ordinul nr. 5 cuprinzând măsurile ce ar fi trebuit luate de la început în cazul unui atac contra orașului Hotin și a așezărilor din jur.
•           Generalul Davidoglu, comandantul Brigăzii 2 Roșiori, nu numai că a părăsit zona de luptă, dar nu s-a interest nici de soarta grănicerilor, lăsându-se influențat de știri false.
•           În raportul comandantului Corpului 4 Armată, generalul N. Petala s-a consemnat: ,,Vina generalului Davidoglu de a fi părăsit Hotinul, pe care l-a lăsat expus unei bande de tâlhari este, prin urmare, aceea de-a nu fi știut să se orienteze, de a fi judecat fals situația și de a fi condus detașamentul necorespunzător situației reale”.
•            Generalul Petala  a propus trimiterea celor trei ofițeri (maior Popescu, sublocotenent Ardeleanu și locotenent Dumitrescu), care au părăsit frontul, în fața Curții Marțiale , dar pentru Davidoglu nici o sancțiune, după cum a remarcat generalul Henri Cihoschi,șeful adjunct al Marelui Stat Major.
•              Agresorii nu s-au lăsat invitați și la 10 ianuarie, au intrat în orașul Hotin, lipsit de orice apărare din partea armatei române. Aici au săvârșit jafuri, tâlhării și asasinate, au eliberat pe toți deținuții aflați în închisoarea locală și i-au încadrat cu forța în detașamentul lor.
•           Descriind agresiunea bolșevică din ianuarie 1919, barbariile săvârșite de inamic, Constantin Krițescu scria că, atacul masiv s-a declanșat din stânga Nistrului în grupuri de 2-3 000 de luptători.
•           Astfel, mai departe se consemnează că la 10/11 ianuarie ,,Hotinul a fost ocupat de bolșevici, care s-au dedat la cruzimi înspăimântătoare asupra funcționarilor și soldaților români; șeful siguranței române din Hotin a fost ucis și aruncat în puțul fortăreței din Hotin.
•           De-a lungul Nistrului, de la Atachi la Hotin, victimele bolșevice oferă privirilor îngrozite un spectacol de viziune dantescă. 
•           Cadavre de soldați români atârnau spânzurate de crengi de copaci, sau de stâlpi de telegraf. Zăpada a nins pe ei și i-a transformat în fantome albe. Numai în față, dârele de sânge, scurs din gurile lor din care limba a fost tăiată, zugrăvesc bărbi roșii pe piepturile albe”.
•           Timp de două zile la Nădăbăuți și Noua Suliță, s-au desfășutat lupte îndârjite fără a fi cucerite de trupele române.
•           Încercând să liniștească populația, comandantul Diviziei 1 Cavalerie, generalul Mihai Schina, a adresat un apel moldovenilor și rușilor din zona Hotin, îi chema să nu dea atenție zvonurilor că armata română va pedepsi pe toți locuitorii. ,,Fiți creștini și buni români, de orice naționalitate ați fi, căci țară mai blândă și ocrotitoare ca țara românească nu există pe pământ”. 
•           Vâzând că dușmanul lupta și distrugea cu și mai mare îndârjire și ferocitate, s-au emis și alte ordine succesive. Se preciza că scopul urmărit de armata română ,,este de a curăța județul de orice bande bolșevice, de a pedepsi cu cea mai mare asprime populațiunile ce s-au răzvrătit…” Pe de altă parte, s-a cerut ca satele care nu s-au răsculat să fie tratate cu blândețe.
•           Începând cu noaptea de 15/16 ianuarie, luptele au fost reluate pe toate direcțiile, însă unele localitățile ocupate de inamic au rezistat, deoarece nu se ducea un front propriu-zis și în plus populația era amenințată cu represaliile dacă nu lupta alături de agresori.
•           Cu forțe sporite, armata română a eliberat mai multe localități, iar în ziua de 19 ianuarie a reocupat orașul Hotin, fără vreo rezistență, deoarece inamicul împreună cu localnicii care li s-au alăturat au trecut Nistrul în Ucraina.
•           Cu aceasta s-au încheiat luptele de anvergură din nordul Basarabiei, Hotinul și nordul județul Soroca au fost pacificate. Evenimentele sângeroase de la Hotin și din nordul județului Soroca din ianuarie 1919, au afectat, într-un fel, relațiile româno-ucrainene și chiar pe cele cu Marea Britanie.
•           Deși anterior a făcut declarații de amiciție față de România și armata sa, comandantul militar ucrainean din zonă, districtul Podolia nu și le-a respectat, a tolerat și permis atacul bolșevic din nordul Basarabiei.
•           Un episod, să-i spunem ciudat, a fost și cel în care au fost implicați trei ofițeri englezi: maiorul Mac Laren, căpitanul Iohansohn și locotenent Boxhall, unul dintre ei fiind și cunoscător al limbii ruse. Aceștia au trimis presei din Londra articole în care denigrau administrația și armata română, iar cele bolșevice invadatoare au fost înfățișate ca victime.
•           Caracterul de agresiune armată nedeclarată a atacului antiromânesc din Hotin și parțial Soroca de la 6/7 ianuarie 1919 este ilustrat și de atenția pe care istoriografia sovietică și moldovenească i-au acordat-o de-a lungul anilor.
•           Mii de articole, studii și cărți, pline de falsuri au prezentat evenimentele ca pe o răscoală antiromânească, au ponegrit statul și armata română. Aceste tone de maculatură nu merită a fi nici măcar menționate. Am citit numele așa-zișilor conducători între care și preotul Toncan, care ulterior a lepădat sutana și s-a înrolat în armata roșie, culmea este că mulți purtau nume românești.
•           În preziua declanșării atacului, atât în stânga Nistrului, cât și în județul Hotin, s-au ținut consfătuiri pregătitoare cu reprezentanți ai comitetelor participante la organizarea luptei. Armata română, Brigada 2 Roșiori era în zonă.
•           De asemenea, s-au creat organisme paramilitare la Kameneț-Podalsc (Uniunea Națională Basarabeană),la Moghilev-Tobolsc (Comitetul de apărare a Basarabiei), la Hotin (Directoratul și un Comitet de pregătire a răscoalei).
•           De altfel, după cum se afirmă în unele docunente militare românești, întreaga operație bolșevică din ianuarie 1919 a fost organizată și condusă de un Comitet(Directorat) pentru salvarea Basarabiei, alcătuit din cinci personae, cu sediul la Kiev, deci tot în Ucraina.
•           În lucrarea Lupta oamenilor muncii din Basarabia pentru unirea cu patria sovietică, indicată la bibliografie, se arată că: ,, Aceste organisme menționate, ca și altele necunoscute nouă, aveau legătură direct cu armata bolșevică și cu guvernul din Petrograd, cu C.C. al P.C.Rus, care a creat un birou special pentru ,,problemele” Basarabiei și cu C.C. al P.C. din Ucraina”.
•           Toate acestea sunt suficiente argumente și informații care demonstrează clar, fără echivoc, pregătirea temeinică, minuțioasă a agresiunii de către organismele politico-militare sovietice și nu, așa, ca pe o răbufnire spontană a populației locale contra armatei române și a statului roman. Dintre localnici, doar rușii și ucrainenii i-au ajutat pe invadatori.
•           Dacă ținem seama de situația concretă din Hotin, populația de aici nu a avut timpul și posibilitățile reale de a se convinge de misiunea pacificatoare a ostașului roman.În orice caz, de când a venit în Basarabia ARMATA ROMÂNĂ A ADUS PACEA.
•           Evenimentele sângeroase de la Hotin, din ianuarie 1919, au marcat lanțul neîntrerupt de atacuri de anvergură sau teroriste organizate de Rusia Sovietică în Basarabia în perioada interbelică. Ele s-au remarcat printr-o  brutalitatea fără precedent la adresa armatei si statului roman.
•           În încheiere, trebuie subliniat că, prin înfrîngerea agresiunii bolșevice din zona HOTIN-SOROCA în ianuarie 1919, armata română a contribuit încă o dată la apărarea hotărârilor de UNIRE cu țara a Basarabiei și Bucovinei.
•                BIBLIOGRAFIE  SELECTIVĂ :

1. Constantin Kirițescu, Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919, vol. I și vol.II,Editura Științifică și Enciclopedică,  București, 1989.
2. I. Berezneacov, I.M. Bobeică, Lupta oamenilor muncii din Basarabia pentru eliberarea și reunirea ei cu patria sovietică. Anii 1918-1940, Editura Cartea Moldovenească, Chișinău, 1973.
3. Arhivele M.Ap.N.,fond microfilme, M.C.G., 1919,dosar 1002/II, filele 119-233, 315, 316, 462.