Col.(r) Prof. Ioan GRĂDINARU DE CORDĂRENI – DOROHOI
_____

Ca urmare a abdicării țarului Nicolae al II-lea, la 2 martie 1917, a avut loc un transfer de putere în mare parte  lipsit de vărsare de sânge. S-a instaurat puterea dublă între guvernul provizoriu condus de A. Kerenski și Sovietul soldaților și muncitorilor din Petrograd.
          Acesta din urmă a emis vestitul pricaz (ordin) nr. 1 din 2 martie 1917, care în cele șapte articole, printre altele se preciza că soldații nu se vor mai subordona ofițerilor și pot pleca de pe front. Ofițerii au fost alungați, unii uciși iar comandantul trupelor ruse din spațiul românesc, generalul Dimitri Șcerbaciov și-a găsit adăpost la Iași.
          Târziu când au aflat de conținutul pricaz nr. 1, cea mai mare parte a ostașilor ruși bolșevizați a început în vara anului 1917, să părăsească frontul din Moldova cu armamentul din dotare, să amenințe structurile și instituțiile statale românești și mai ales să comită jafuri, distrugeri și umiliri în Basarabia.

          Puterea sovietică a încheiat la 22 noiembrie 1917 pacea separată cu Germania, iar România s-a văzut silită să semneze la 9 decembrie armistițiul de la Focșani cu Puterile Centrale, aflându-se în situația de a nu se mai putea apăra în Moldova.
          În același timp, în Basarabia s-a creat o situație critică, de limită. Bolșevicii au devenit deosebit de agresivi, amenințând fățiș cu distrugerea noilor structuri de stat și arestarea fruntașilor patrioți.
          Prin urmare, în aceste condiții deosebit de complexe, guvernul român de la Iași a hotărât în ianuarie 1918, să dea curs cererilor venite de la Sfatul Țării și altor instituții din Basarabia, ca armata română să treacă Prutul, să lupte contra bolșevicilor și să restabilească liniștea. Pe unde a trecut armata română, reprezentanții populației s-au prezentat și mulțumeau comandanților pentru noaptea liniștită petrecută.

          Măsurile luate de M.C.G. Român pentru îndepărtarea soldaților ruși bolșevizați care părăseau frontul din Moldova, dar mai ales intervenția armatei române în Basarabia au dus la ruperea relațiilor diplomatice cu România la 26 ianuarie 1918, iar ministrul român de la Petrograd C. Diamandi a fost arestat. În aceeași zi Consiliul Comisarilor Poporului al Republicii Sovietice Ruse a constatat starea de război  între România și Rusia.
          De asemenea, evacuările făcute oficial în anul 1916 de către guvernul român sau cele realizate din proprie inițiativă au creat o importantă colonie de români în orașele Rusiei meridionale, regiunea Odesa.

          Negocierile pentru a rezolva starea de război cu Rusia Sovietică, cât și pentru a salva pe românii refugiați și bunurile lor aflate în stânga Nistrului au fost începute de guvernul Brătianu, iar cabinetul Al. Averescu instalat în ianuarie 1918 le-a continuat cu autoritățile de la Odesa.
          În respectiva epocă, guvernul sovietic de la Petrograd a considerat conflictul ruso-român ca fiind o chestiune de politică externă a Republicii Sovietice Ruse, iar Lev Troțki, comisar al afacerilor străine l-a desemnat pe Cristian Racovski cu puteri depline, dictatoriale pentru a se ocupa de acest conflict.
          Dr. Cristian Racovski, cetățean român de origine bulgară, fost secretar general al Partidului Social Democrat Român (1895), politician și diplomat sovietic. A fost prieten cu Lenin și Troțki încă înainte de război, a ajuns în conducerea Cominternului. Acesta a exercitat o serie de acțiuni polițienești, împotriva românilor refugiați în regiunea Odesa.
          ACORDUL AVERESCU-RACOVSKI a reprezentat o înțelegere privind lichidarea conflictului româno-sovietic, semnat între guvernul României și delegatul guvernului sovietic de la Odesa, Cristian Racovski.

          Din punct de vedere al României a fost o convenție militară, dar din punct de vedere al Rusiei Sovietice  a fost un tratat internațional. A fost semnat la 5 și 8 martie 1918 la Iași și Odesa, intrând în vigoare la 9 martie 1918.
          Scopurile acordului semnat de premierul Al. Averescu au fost: 1. aplanarea, închiderea conflictului armat între România și Rusia; 2. ameliorarea situației românilor arestați la Odesa; 3. asigurarea spatelui armatei române în eventualitatea reluării ostilităților cu Puterile Centrale; 4. securizarea depozitelor de materiale și de hrană ale armatei române din Basarabia.
          Propunerile de pace ale Congresului Superior Autonom din Odesa au fost :
1.Guvernul român se angajează a face o declarație formală privind evacuarea progresivă a Basarabiei de către armatele de ocupație române… Armata română să fie redusă la un detașament de 10 000 de soldați, al căror servicii va consta în paza depozitelor române și a căilor ferate.
2.Poliția în orașe și sate să fie înlocuită cu milițiile locale…
3.Comandamentul militar român renunță la orice amestec în viața interioară și politică a Basarabiei.
4.România se angajează de a nu întreprinde ostilități militare … contra Rusiei Sovietice.
5.Produsele Basarabiei care nu vor fi necesare pentru întreținerea populației locale … sunt rezervate exclusiv pentru aprovizionarea României.
6.O comisie compusă din reprezentanții Rusiei, României, Franței, Angliei și S.U.A. vor judeca cazurile de litigiu.

          Răspunsul Președintelui Consiliului de Miniștri din România la propunerea venită de la autoritățile din Odesa a fost :
1.Toate clauzele de mai sus sunt acceptate așa cum au fost expuse…
2.Cele două părți vor proceda imediat la punerea în libertate a prizonierilor și vor schimba pe toți rușii care sunt prizonieri în România, contra românilor care sunt în Rusia…
3.Comisiunile interaliate, compuse dintr-un membru englez,unul francez și unul american, vor  fi instalate la Odesa, Kiev, Moscova, Petrograd, la Iași și Galați.
          În calitatea sa de prim ministru, Averescu a acceptat aproape toate condițiile puse de Racovski. În privința asumării reale a evacuării Basarabiei în două luni, există o dispută nesoluționată încă între istorici. Generalul a acceptat existența în acord și a formulării armată de ocupație română în Basarabia, motiv pentru care liberalii l-au învinuit mai târziu.
          Din partea sovietică acordul a fost semnat de patru persoane, primul fiind Cristian Racovski. Partea română a avut un singur semnatar, Alexandru Averescu, președinte al Consiliului de Miniștri și ministru al Afacerilor Străine.

          Semnat în condiții complexe și dramatice, acest acord a conținut numeroase vicii de formă și de fond, fiind unul controversat. Acesta a fost speculat pe plan extern de către propaganda sovietică pentru a submina legitimitatea apartenenței Basarabiei la statul român.
          Acordul Averescu-Racovski nu a fost pus în aplicare niciodată, Odesa a fost ocupată de trupele germane la 12 martie 1918, iar membrii structurilor bolșevice din regiune și-au căutat salvarea în est, partea sovietică a dispărut fizic. Toate acestea au făcut ca acordul să fie inoperant, cu excepția clauzei propriu-zise de armistițiu.
          Ostaticii români din Odessa nu au fost eliberați, nu s-a făcut schimbul stabilit, ci au fost îmbarcați cu forța pe nava Împăratul Traian, cu destinația Sevastopol-Crimeea.
          De altfel, nici guvernul român nu era interesat să evacueze Basarabia, iar la Iași se producea tot atunci o schimbare de cabinet, în locul lui Al. Averescu a fost numit premier Alexandru Marghiloman.
          Interesant este și faptul că Al. Averescu nu a consemnat nimic, în Notițele zilnice din acea perioadă despre acest acord, ca și cum nu ar fi existat sau cel puțin ca pe ceva lipsit de importanță.

          Acordul propriu-zis este cunoscut doar în forma găsită din arhivele rusești, în arhivele românești nu s-a păstrat actul oficial. În schimb, alte documente oficiale sau jurnale conțin destule informații despre negocierile dintre români și bolșevicii din Odesa.
           În spațiul public Averescu a fost nevoit să se apere față de acuzațiile pe care i le-au adus adversarii politici, care au încercat să utilizeze actul ca o recunoaștere de către România, în 1918, a dreptului Rusiei asupra Basarabiei.
          Conform istoricului Octavian Dascăl (născut la Cahul în 1973, doctor în istoria Rusiei), semnarea înțelegerii de către Averescu a fost echivalentul practic al recunoașterii diplomatice a statului sovietic de către România, prima dintre țările Antantei care a făcut-o.
          I.G. Duca consemnează: ,, Din îndemnul lui Argentoianu,ai cărui părinți erau la Odesa, Averescu cu o ușurință nepermisă a încheiat cu Racovski, o convenție în temeiul căreia, în schimbul repatrierii compatrioților noștri, el se obliga să evacueze în două luni Basarabia”.

          Acordul a devenit și mai cunoscut de-a lungul perioadei interbelice, în urma disputelor diplomatice dintre România și Rusia. Pe scurt, sovieticii au evidențiat că guvernul român nu și-a respectat semnătura pe un tratat bilateral, cum a fost el apreciat la Moscova.
          Interesele politice diferite au dat naștere unor interpretări diferite, atât în disputele interne din România, cât și în relațiile bilaterale româno-ruse, controverse care continuă și astăzi în condițiile atacării de către Rusia a statului ucrainean și marele pericol ce planează și amenință Basarabia, străvechi teritoriu românesc. ÎNȚELEPCIUNE, UNIRE ȘI MULTĂ VIGILENȚĂ!

                       BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:

1. Petre Otu, Mareșalul Alexandru Averescu: militarul, omul politic, legenda, Ediția a II-a, Editura Militară, București, 2009.
2. Dumitru Preda, Relațiile româno-sovietice. Documente, vol. I, (1917-1934), Editura Enciclopedică, București, 1999.
3. Dan Botez, Alexandru Averescu. Mareșalul poporului, Editura Scrisul Românesc, București, 2016.