Cu gândul la Paște, țarina ne-adună
Cu datini vechi, sufletului să-i împletim
Lumină-n casă și pacea să o căutăm
În tradițiile sfinte, să ne regăsim.

În Săptămâna Mare, ne rugăm evlavios
Și-a sufletului griji prin rugă se rostesc
Tradiții vechi, cutume, în gestul cuvios,
Uzanțe sacre, Învierea ne vestesc.

Lunea și Marțea, gospodăria-i vie
Și rufele se spală sub cerul senin,
În „Marțea Seacă”, rugă-n armonie,
Pe Munte Sfânt, s-așteaptă Om Divin.

Din Miercuri până Vineri, juste stricte,
Doar, pomi văruim, grădina-i ocrotită,
Nu se spală haine, fără-n noi conflicte,
Cu suflete curate, viața-i izbăvită.

Joia Mare, cu flăcări de paradă-n curte,
Ouă-mpodobim în roșu’ pătrunzător,
Încrustăm simboluri cu grafici-nțelepte,
E laudă jertfei Divinului apărător.

Vinerea Mare, Post Negru, reculegere,
Răstignirea Fiului în Viață se-ntrupează
Din a patimii suflet, lumina-n dezlegare
Ne pune-n calea ce Taină-ncarnează.

Sâmbăta Mare e ziua-n pregătire,
Masa-i îmbelșugată, sărbătoare-n prag,
Rânduiala străbună a Duhului mângâiere,
E modus vivendi din a Sfântului dar.

Tradiția-i adjuvantul, e un leac divin
Unde răutățile-ncâlcite și nepotrivite
Renasc prin grija celor ce-o susțin;
Respect obiceiului vremurilor trăite !

Săptămâna Mare e-n avânt tămăduitor,
Ne e povață, Lumină-n întunericul tulbur,
Patimi interioare ce se sting chinuitor,
Liniștea, bucuria ne cuprind sufletu’ pur.

Cu Învierea-n prag și-n inimă chemare,
La masa bucuriei ne regăsim un rost,
Respectând tradiția, dăm vieții alinare,
Sens profund, etern din a Paștelui Post.